Am evoluat 15 ani în Italia și sunt conștient de dimensiunile unei victorii în fața Squadrei Azzurra chiar în propriul ei bazin. E națiunea cu cel mai puternic campionat de pe planetă și țara cu un trecut glorios în polo. Astfel, rezultatul capătă conotații tragice pentru echipa prietenului meu, Sandro Campagna, dar cel mai important aspect îl constituie acela că România, o țară cu ligheane, reprezintă din nou un bazin de pericole pentru forțele lumii. Și asta în primul rând datorită lui Istvan Kovacs care a redat încredere echipei după eșecul de la Oradea cu reprezentativa Canadei și a pus la punct pregătirea cu Ungaria, formație scufundată chiar la București, succesul stimul producător al evoluțiilor din Roma.
Munca e continuată la nivel înalt și amănuntul e determinant. Pentru că încleștarea cu Italia a reliefat un joc colectiv perfect, mai ales în apărare, o defensivă compactă, iar cooptarea lui Gelu Lisac pe banca tehnică a adus un plus important în pregătirea portarilor, valorificându-l și revitalizându-l pe Stoenescu. Iar roația cadrelor din meciul cu Italia se poate repeta cu SUA. Poate e o tactică, poate e mâna destinului. Jucătorii mai importanți au fost anihilați, dar au ieșit la rampă ceilalți: Nicu Diaconu, Matei sau Negrean. Posibile arme și pentru yankei, care impresionează prin gabarit, înot și forță, dar nu și prin tehnică. Dar mai presus de toate, vicecampioana olimpică deține un poloist senzațional, cotat printre cei mai buni din lume, Tony Azevedo, iar în blocarea lui va sta cheia succesului.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER