Căpitanul naționalei, Cosmin Radu (31 de ani), a vorbit pentru ProSport. Se poate spune că ați răzbunat cele trei necalificări consecutive de până acum și că acest succes e o compensație morală? Se poate spune că echipa asta a muncit extrem de mult. Trecutul e pentru a învăța din el nimic mai mult. Înseamnă îndeplinerea visului meu sportiv, de când m-am apucat de polo, mi-am dorit să particip la Jocurile Olimpice și acum am reușit. Nu intenționez să mă retrag de la națională și sper să fiu suficient de sănătos și antrenat să pot participa și la la Rio.
Cât la sută din calificare se datorează macedonenilor, care au bătut Germania? Macedonenii s-au ajutat în primul rând pe ei și după aceea pe noi. Faptul că interesele au coincis a fost o pură coincidență fericită. Înainte să ajungem aici, ne-am gândit că orice variantă este posibilă și am fost tot timpul încrezători. „Oameni mari cu mingi de copii” Ce ați făcut după meciul cu Brazilia și cui i-ați dedicat calificarea? Am sărbătorit toată echipa împreună. Familiilor și prietenilor, dar în mod particular nouă. Pentru că am muncit foarte mult să ajungem în poziția asta și vom munci cel puțin pe atât pentru a fi mai buni. Ce ar trebui să însemne această calificare? La ce ar trebui să ne așteptăm de la turneul de la Londra? La o nouă minune? O mai bună promovare în România, dar știu că nu se va întâmpla asta… Mâine o să iasă cineva în discotecă după ora stingerii și noi o să cădem din nou la rubrica diverse. Momentan, nu știm grupele la Londra și pronosticul e inutil. Dacă poloul va rămâne singurul sport de echipă la Londra, crezi că unul dintre voi ar merita să fie portdrapel? Asta ar fi o adevărată onoare pentru oricare dintre noi, dar nu suntem noi cei ce vor decide asta. Cum i-ai spune unui copil că poloul e un sport minunat? Cred că e destul de simplu. Dacă vede în apă 14 oameni mari cu mințile de copii înecându-se ca să arunce o minge către niște porți atunci se uită la polo. Așa m-au păcălit și pe mine când am fost mic.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER