Povestea de viață a veteranului atletismul băcăuan. „Campionul fără vârstă care a atins cerul cu mâna” | EXCLUSIV

La 50 de ani era îngenunchiat de otrava băuturii, iar astăzi, la 68 de ani, reprezintă România la campionate Mondiale, Europene și Balcanice.

Martin Benchea Joca ne-a dezvăluit cât de mult şi-a dorit să devină un sportiv de performanță şi cât de greu i-a fost.Acesta, deşi a avut o viaţa încărcată cu urcușuri și coborâșuri găseşte motive să zâmbească, iar pentru acest lucru, campionul fără vârstă îi mulţumeşte familiei, care i-a fost alături mereu.

În urmă cu 18 ani, a găsit puterea să treacă peste problema cu alcoolul şi să-şi concentreze atenția pentru atletism.

Povestea de viață a veteranului atletismul băcăuan. „Campionul fără vârstă care a atins cerul cu mâna”

Alergare începută pe malul Bistriței, urmată de Marea Neagră, Egee, Mediterană, Adriatică, Nordului și continuată pe malul Oceanului Atlantic. „Nu am cerut nimic de la Dumnezeu și am obținut mai mult decât am sperat.”

La 68 de ani trăiește fiecare clipă ca și cum ar fi ultima. Până să se apuce de atletism a avut o viață tumultoasă. Consuma alcool în exces, ajunsese șomer, iar sportul i-a schimbat viața.

Reprezintă România la campionate Mondiale, Europene și Balcanice. A evadat dintr-o  viață în care lumina nu avea umbre într-o zi de duminică în care a deschis fereastra unei noi vieți care îi aduce doar bucurii. A renunțat la un drog promovat de societate și a îmbrățiașt o carieră promițătoare la vârsta de 50 de ani.

Campionul fără vârstă a povestit cele mai cumplite perioade din viaţa sa, dar şi despre iubirea pe care o poartă vieții după ce s-a născut a doua oară.

„Dacă ar fi să aleg din anii de viață, i-aș alege pe ultimii 10, ani în care am concurat în calitate de sportiv adevărat. Până la 50 de ani nu prea am fost la locul meu.

Mâncam aiurea, dar cea mai mare greșeală a fost în privința alcoolului. De multe ori depășeam limita. Coboram scările din patru în patru trepte. Drumul de la poartă la ușa casei mi se părea mai lung decât un maraton….Eram la un un hram într-o comună, unde fratele meu era primar, stăteam la masă și am strigat:de mâine nu mai beau! Cineva de la masă le-a spus celorlalți să nu mă bage în seamă că vorbesc ca să nu tac.

Nu știu ce s-a întâmplat, dar Dumnezeu mi-a luminat mintea. De atunci nu am mai pus picătură de alcool în gură.”- Martin Benchea Joca-campionul care a atins cerul cu mâna.

„Familia și vecinii și-au făcut probeleme. Credeau că mi s-a deragelat ceva la cap”

A înlocuit viciul cu alergatul, iar o doamnă și un domn i-au hărăzit cariera de sportiv

Locuind într-o zonă pe care băcăuanii o preferă pentru alergat, Martin Benchea Joca a început să-i spioneze pe alergătorii de pe dig. ”Am văzut o fată care alerga pe o cărăruie pietruită.

Am urmărit-o, cu privirea, cam un kilometru, și a doua zi am încercat și eu, dar mai mult de 300 de metri nu am rezistat. A doua zi am luat-o de la capăt.

M-am ambiționat până când am ajuns să alerg câte 5 kilometri, iar într-o zi o doamnă (alergătoare) m-a întrebat dacă vreau să merg la București, la un concurs. I-am zis că nu am bani. Eram în șomaj de la fosta fabrică de hârtie (Letea), iar ea mi-a zis că mă poate duce ea la București.”

Acea femeie care a văzut în ochii lui curaj și putere l-a ajutat cu drumul, iar Martin Benchea Joca fost conștient că are nevoie de bani pentru a participa la concurs.

”Am muncit la o mănăstire, unde am cărat mobilă ca să câștig un ban…și am mers la București, unde m-am clasat pe locul 4. După concurs, a venit la mine un domn de la Federația Română de Atletism și m-a întrebat dacă vreau să particip la competiții internaționale, adică să reprezint România. Pentru mine era un alt vis frumos. Și am ajuns la Izmir (Turcia), la Campionatul Balcanic….,eu, care până atunci, plecasem din Bacău doar până la Cleja (comună aflată la 20 de kilometri de Bacău).”

Drumul spre Izmir, prima lui competiție internațională, a început mult mai devreme. Ca să nu piardă autocarul care l-a dus în Turcia, Benchea s-a dus în stație seara, deși autocarul pleca a doua zi-dimineața. I-a fost frică să nu-l piardă. La concurs a participat cu ce avea. ”Nu aveam niciun echipament, doar adidașii cu care alergam pe dig, dar am facut față. Am luat locul 4.”

Se dedică trup şi suflet pasiunii pentru atletism. Susţinut de familia sa, campionul fără vârstă are un principiu clar

„E nevoie de ambiție. Să-ți faci un ideal și să nu fii condus de nimeni, altfel vei deveni ceea ce vrea cel care te conduce”

A participat și la Campionatul Balcanic, la Atena, unde a caștigat medalia de argint. Nu se aștepta nimeni. Preotul parohiei din zona în care locuiește Benchea a auzit despre ispravă și l-a chemat la biserică, unde l-a prezentat lumii drept un exemplu de viață.

„De atunci, toată lumea mă cunoaște și mă apreciază. Dacă e să dau timpul înapoi și m-aș întoarce în anul 2008, când am început să alerg, îmi dau seama că atunci de abia găseam Marea Mediterană pe hartă, iar  acum concurez alături de foşti şi actuali mari atleți. Trăiesc un vis frumos din care nu aş vrea să mă trezesc niciodată”, Martin Benchea Joca-campionul fără vârstă.

Credința unui campion

”Dacă ar fi să aleg 10 ani care mi se par cei mai frumoși din cei 68 pe care i-am împlinit în luna februarie, nu m-aș opri la 15-24, nici la 25-34 ci la ultimii 10. Doamne fii binecuvântat că m-ai creat, că sunt sănătos, că pot alerga și pot trăi cu credință, cu speranță și iubire în cel mai plăcut și fericit-nu euforic-mod cu putință vârsta a treia alături de cei dragi sufletului meu.Toți suntem turiști pe acest pământ! Așa că trăiește ziua de azi! Mâine s-ar putea să nu mai fie. Și să vă mai spun ceva: „Să trăim astfel incât, atunci când ne va suna ceasul, și groparului să- i pară rău (Mark Twain)”

La un an distanță, de când a renunțat la otrava băuturii, a început să contribuie la biserică. ”În primul an- am dat 100 de lei, al doilea an – 200 lei, tot așa până la 500 de lei, dar gata m-am oprit. Erau banii pe care îi dădeam pe alcool”

Benchea progresat rapid şi s-a impus în concursurile naționale și internaționale

A luat startul din fața lui Ronaldo

În noimebrie 2020, a participat la semimaratonului de la Madeira, Portugalia, unde a ocupat locul al 6-lea, la 3 minute de locul al 3-lea, categoria 65 de ani, și locul 4 la ștafetă cross 3 ×2 km, la categ. 40 ani.

”Startul s-a dat din fața muzeului și statuii lui Cristiano Ronaldo, despre care eu cred că e cel mai bun fotbalist din lume. Când am ajuns am Madeira, am văzut că aeroportul îi poartă numele, dar nu știam că e orașul lui natal”, povestește omul care s-a născut a doua oară.

Ține cu Dinamo, echipă care se va salava de la retrogradare

Cât despre fotbalul autohton, Benchea e fanul ”Câinilor Roșii”, cărora le ține pumnii pentru returul cu Universitatea Cluj. Vetreanul are și un sfat pentru jucătorii pregătiți de Dusan Uhrin jr:”Să joace cu ambiția pe care o am eu. Niciodată nimic nu e pierdut. Eu mi-am dat seama târziu că omul poate să răstoarne munții, apoi ei sunt tineri, deci pot pot mai mult decât mine”

Când era copil mergea pe jos 20 de kilometri ca să vină în Bacău, de la Cleja, pentru a vedea meciurile dintre Sport Club Bacău și Dinamo. ”Când ajungeam la stadion și îi vedeam intrând pe teren pe Dudu Georgescu, Florea Dumitrache sau Radu Nunweiller mă luau tremuricii…”

„Am mai mult de 5 ani de când nu m-am supărat pe nimeni pentru că ale mele gânduri zboară spre lucrurile frumoase”

Din păcate, deși reprezintă România la campionate Mondiale, Europene sau Balcanice, Federația Română de Atletism nu-i poate asigura decât echipamentul de concurs. ”Merg pe banii mei sau cu bani din sponsorizări. Uneori, la sfârșit de an, poate ne mai dau câte ceva, dar eu sunt fericit că pot să alerg și să reprezint România. Când lumea mă aplaudă și scandează România mă simt în al 9-lea cer. Sunt mându că sunt român.”

În Polonia, la Mondiale, a plecat singur până la Cluj-Napoca, cu trenul, de acolo la Budapesta a mers cu microbuzul, iar apoi cu un autocar.

Din păcate, la categoria ”Plus 65” (65-69) numărul concurenților scade. ”Viața nu iartă pe nimeni. Cât voi mai fi pe acest pământ, am să păstrez un singur gând: cât timp am pierdut dintr-o singură viață”