Povestea omului care vede lumea de sus: „Parașutismul e un sport psihologic. Dacă nu simți frica, nu înseamnă că ești curajos, ci doar că ești nebun”

• „Parașutismul este un mod de viață” a povestit pentru ProSport Alexandru Nicolau, chiar din zona de aterizare amenajată sâmbătă, în parcul Izvor, cu ocazia celei de-a treia ediții a Cupei Red Bull Ordinul Smaranda.

Alexandru Nicolau este campion mondial de juniori la parașutism, în proba de aterizare la punct fix. Are 23 de ani, dintre care 20 și i-a petrecut în apropierea aeroportului, în zgomot de elice. Parașutismul este o tradiție în familia Nicolau. Dar ce înseamnă sportul în sine? Care sunt senzațiile trăite în timpul zborului? „Saltul în sine, cu căderea liberă, tot ce înseamnă salt… e incredibil”, spune Alexandru. „Totul pleacă din capul tău. E un sport psihologic, nu te bați direct cu adversarii. dacă tu reușești să mergi cât de bine poți, vei fi acolo, în frunte”, își descrie el sportul în care a devenit cel mai bun, în 2010.

În proba sa, aterizările reușite sunt departajate de centimetri, scopul fiind de a atinge, după o cădere de la 1500 de metri sau mai mult, o țintă de 2 centimetri, amplasată în mijlocul unui covor dotat cu senzori care transmit instantaneu rezultatul. „Parașutismul este numit sport extrem, dar la ora actuală este cel mai sigur dintre sporturile extreme datorită echipamentului care a evoluat foarte mult”, a punctat pentru ProSport un parașutist cu peste 1000 de lansări, 30 de ani de experiență, membru al Echipei Nationale de Lucru Relativ pe Cupolă, pentru care parașutismul este „un sport, un hobby și un job… de weekend”.

Sportul părinților, lecțiile părinților

„Parașutismul este un sport în familie, tatăl meu și mama mea s-au cunoscut făcând parașutism, aici la București, la Clinceni”, așa începe povestea lui Alexandru „Andy” Nicolau, care continuă: „Am mers cu tatăl meu de mic, a fost o inspirație și mi-a plăcut. Mi-am zis că vreau să fac asta tot restul vieții.” Primul zbor al lui Alexandru a venit la o vârstă foarte fragedă, Ramiro Nicolau luându-l cu el în avion, atunci când își executa propriile salturi. „Tatăl meu sărea și eu rămâneam în avion și veneam jos… și îi ziceam >”. Apoi, primul zbor cu parașuta, singur, a venit la 16 ani.

Pentru fiecare concurs, sportivul român contează mult pe sprijinul părinților: tatăl îi este antrenor, iar mama înțelege exact ce înseamnă concursul. „Mama a făcut parașutism, are vreo câteva sute de salturi, dar s-a lăsat. Acum este asistentă medicală, dar susținerea e la fel de mare pentru că știe ce înseamnă sportul. Nu știu ce aș fi făcut dacă nu ar fi sărit și ea cu parașuta, cum ar fi reacționat”, admite tânărul, care adaugă repede „cel mai important este că nu am fost presat să fac parașutism pentru că familia face asta. Am mers acolo și pur și simplu am spus da, vreau să fac și eu asta”. Astfel, „parașutismul a devenit un stil de viață, pentru că în sport e ca în viață. Trebuie să știi să stai în viață, să te descurci, asta am învățat de la părinții mei, Ramiro și Maria”.

Antrenat de tatăl său, ca la tenis

Alexandru Nicolau este antrenat de tatăl său, care merge alături de el la fiecare concurs, peste tot. „Este atât de important să ai un antrenor full-time, care este tot timpul lângă tine. Când am nevoie de informații, le am acolo, la îndemână. Pe măsură ce evoluezi, ajungi să ți se pară că poți să faci orice. Atunci trebuie să ai un om lângă tine care să te domolească, să îți spună ‘mai încet!’, ‘deschide mai sus!’, ‘fă aia, fă aia’. Fiind atât de apropiat, a fost persoana perfectă pentru ca eu să nu am niciodată nicio problemă la parașută sau la cădere, din punct de vedere tehnic”, se mândrește campionul mondial al juniorilor. Antrenamentele depind de vreme mai mult decât în oricare sport. Primăvara și vara, antrenamentele țin de dimineață până seara.

„Vrem să ne antrenăm cât mai mult și să fim cât mai buni”, susține Alexandru Nicolau. Până la 15 salturi pe zi ajunge să facă Alexandru, acesta fiind unul dintre ingredientele care l-au dus în vârf. Zilele libere lipsesc, însă revanșa vine iarna. Când tot nu poate sta departe de sport, și, de plăcere, face schi, snowboard, patinaj, un „restart după un sezon încărcat”.

„Emoții sunt tot timpul. Emoții, frică… există tot timpul. Singura diferență între un om care sare pentru prima dată și unul care sare de mii de ori este controlul,  cu mult antrenament reușești să te controlezi foarte bine. Dacă că nu simți frică, nu înseamnă că ești curajos, ci doar că ești nebun. Trebuie să simți frica, să treci peste ea și să faci totuși acel lucru”
Alexandru Nicolau, campion mondial de parașutism juniori

Articol de CEZARA PARASCHIV

Fotografii: CEZARA PARASCHIV