Serbia a triumfat mai mult decât convingător în ceea ce era considerat în avancronici drept cel mai echilibrat sfert de finală la Mondialul de baschet din Filipine. Vecinii noștri au învins cu 87-68 Lituania, naționala care tocmai ce administrase o înfrângere istorică reprezentativei SUA, în partida anterioară! În Mall of Asia Arena din Manila, cu un Bogdan Bogdanovic uluitor, sârbii au predat o lecție de baschet inteligent la cel mai înalt nivel, super eficient defensiv, iar la final au cântat împreună cu suporterii lor care, cei mai mulți, plângeau cu drapelul țării pe umeri, la mii de kilometri distanță de casă. Istoria partidei trăită pe viu poate fi descoperită AICI, într-un reportaj special. Doar că, în spatele calificării și gloriei, se scrie încă o poveste. Una despre suferință și sacrificiu, pe care ProSport ți-o dezvăluie de la fața locului!
În succesul entuziasmant cu Lituania, dar și la precedentele două partide din faza secundă a grupelor, cu Italia și Republica Dominicană, un tricou a rămas stingher, deasupra unui scaun pe banca reprezentativei Serbiei. Tricoul cu numărul 28, fixat ca un argument și un strigăt la luptă, dacă mai era nevoie cumva pentru sârbi!, în parcursul est-europenilor spre podiumul Mondialului de baschet. Tricoul lui Borisa Simanic.
În Manila, atât fanii Mondialului de baschet cât și puținii filipinezi care nu sunt conectați la sărbătoarea sportivă din aceste zile se bucură că ploile au încetat iar soarele răstignește din nou amiezile pe faleza spre Marea Chinei de Sud. Într-un spital al Capitalei, ochii lui Borisa Simanic primesc azi prin fereastră simfonia colorată și incoerentă a claxoanelor din lipsa de logică a bulevardelor. Jucătorul a urmărit din spital meciul de forță al naționalei sale cu Lituania și scenele de sărbătoare alături de fani, din final. Și va mai rămâne aici, în patria aerului condiționat și pe pat de spital, o vreme…
În ultimul meci al Serbiei din prima fază a grupelor, cu Sudanul de Sud, pe 30 august mai exact, baschetbalistul sârb de 25 de ani a încasat un cot în zona rinichilor. Erau ultimele minute din partidă, miza dispăruse, ai lui aveau un avantaj considerabil și urma să se încheie, foarta curând, 115-83 pentru sârbi cu naționala africană. Borisa Simanic s-a prăbușit într-o sală care a amuțit. A fost dus de urgență la spital și a suferit o intervenție chirurgicală imediat. La nivelul rinichilor. Informația a trăit puțin, pentru că toată lumea se aștepta să rămână un simplu episod ceva mai dur din sport, cu happy-end. O scenă de Mondial, unde intensitatea și îndârjirea sunt poate la alte cote. Atât. Una tristă, dar atât.
Zilele trecute însă au adus complicații în starea medicală a baschetbalistului. Țesutul rinichiului afectat nu a evoluat așa cum se așteptau cadrele medicale, după operație. Duminică, o a doua intervenție chirurgicală a fost necesară și rinichiul i-a fost scos, potrivit detaliilor oferite de medicul Serbiei la Mondial, Dragan Radovanovic. Au apărut, în aceste context, probleme legate de grupa lui de sânge, a fost nevoie de un efort în regim de mare viteză pentru a soluționa problema, coechipierii s-au oferit să doneze.
Drumul Serbiei spre glorie continuă la Mondialul de baschet din Filipine, cu scaunul gol purtând pe el un tricou cu greutate de steag în jurul coșurilor de 3 puncte. Numărul 28 e acolo, cu ei, și va rămâne. Borisa e încă în spital și cel mai probabil va fi internat în Manila pentru o perioadă mai lungă de timp, confirmă același medic al Serbiei, pentru a fi monitorizată evoluția stării medicale. A trecut printr-o provocare cumplită.
Nuni Omot (28 ani) e baschetbalistul din echipa Sudanului de Sud care l-a lovit, neintenționat mărturisește, pe Borisa Simanic. Reacția lui și mesajul pentru cel aflat în suferință au emoționat toți filipinezii care trăiesc baschetul ca pe un Rai:
Îmi cer scuze, nu am vrut să faultez, să joc murdar. Sper că te vei recupera rapid, mă rog pentru tine, vei fi în rugăciunile mele! Nu sunt un jucător dur, nu am fost vreodată. Din adâncul inimii mele îmi cer scuze sincer. Nimeni nu ar trebui să treacă prin ce treci tu!”
La 25 de ani, Borisa Simanic și-a încheiat în această vară experiența de un an în Spania, la clubul Basket Zaragoza. Sportivul din Ljubovija este un produs al academiei Steaua Roșie Belgrad, după ce a început baschetul organizat la Buducnost Bijeljina. În 2016 a fost MVP al Euroleague Next Generation. Apoi, a ajuns la clubul Mega Basket iar în vara trecută a jucat pentru Utah Jazz în NBA Summer League. Apoi, a semnat cu Zaragoza.
La nivel de naționale, a început cu reprezentativa U16, cucerind argintul la Europeanul din 2013 și a străbătut toate categoriile de vârstă până la seniori și la acest Mondial de baschet din Filipine.
Ce urmează, pentru el, în baschetul profesionist? Deocamdată e prea devreme pentru răspunsuri.
Soarele coboară dintr-un colț al camerei de spital, rotund și fierbinte ca mingea coechipierilor în coș, cu Lituania…
Să vă spun ceva din dimineața victoriei cu Lituania. Colegul nostru, care e mereu cu noi, Borisa Simanic, ne-a dat o energie incredibilă. Eram nervoși, a trebuit să schimbăm hotelul înainte de meci, eu eram nervos pentru că am tot pierdut în fața Lituaniei când eram tânăr… Și văd mesajul de la Borisa: sunt bine, nu vă îngrijorați pentru mine, hai să câștigăm cu Lituania! Doar faptul că s-a gândit la noi, după ce a trecut prin așa ceva, ne-a unit. E un tip extraordinar, extraordinar, iar victoria asta e pentru el!” – Bogdan Bogdanovic, baschetbalist Serbia
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER