Regatta Mangalia – Varna. Oameni în căutarea furtunii!
In viata omului sunt doua mari perioade: cand o cheama pe mama sa traga draperiile, sa nu-l mai sperie fulgerele si cand o suna pe mama s-o minta ca nu, nu e pe mare, pe furtuna asta.
Care furtuna?, o sa va intrebati. Asa ne-am gandit si noi cand am plecat vineri dimineata spre startul regattei Mangalia Varna. Prima proba, curse in fata portului Mangalia, 25 de nave la start…bineinteles c-am plecat printre ultimii, preocupati sa bem al cincilea espresso al diminetii, fara de care mintea middle age nu pleaca la drum. In fine, ne-am asezat pe apa spre iesirea din port si…
Lucrurile au inceput sa se complice. Dinspre uscat, camuflat de blocuri, un front de furtuna s-a napustit peste noi – aproape pe neasteptate. Cele mai multe dintre barci apucasera sa treaca de capatul digului de larg al portului, in momentul in care berbecele de vant si ploaie s-a aruncat peste ele. Cateva aveau velele ridicate – iar socul dat de diferenta intre 6 noduri si 30 a fost teribil: unii au ajuns cu catargele la doua palme de apa, in vreme ce altii s-au aruncat la comenzi, sa dea repede velele jos inainte sa ramana fara ele. Nu-i putin lucru sa pierzi 3-4000 de euro intr-un minut, cat costa o singura pereche!
Asta a facut si Ovidiu Drugan pe barca noastra: a legat randa cu ce parama am gasit la indemana, pentru ca nu mai era in nici un caz vreme sa-i cautam capatul fermoarului si sa-l tragem, civilizat, pana la capat. Asta in vreme ce eu urlam disperat spre colegii din cabina sa gaseasca un siret s-o lege, doar ca sa raman fara voce cand Catalin mi-a propus sa-l scoata de la pantofii mei…!
Intre timp, ploaia s-a asternut peste noi, prinsi intre doua grupuri de barci: cele care se intorceau de pe mare si cele care, ca si noi, abia ieseau. Am decis sa ne intoarcem si noi in port, in momentul cel mai prost cu putinta: fix in fata navei pe care o vedeti, la un vant din spate care a devenit, din viraj, un berbec lateral care ne-am impins cu vreo 60 de kilometri pe ora, unii peste altii in barca si pe ea, cu hublourile babord in apa. Noroc ca erau inchise.
A urmat momentul cel mai greu: intoarcerea spre Mangalia, cu un vant teribil din fata 30-35 de noduri, o ploaie orizontala, in care picaturile de apa se combinau mici particule de gheata, toate izbindu-se fix de ochii mei. Nu mi s-a intamplat niciodata sa nu mai pot tine ochii deschisi – nici chiar sub dus. Insa aici erau 10 dusuri combinate, intr-un amestec de apa sarata (ridicata de vant peste bordul barcii) si ploaie incredibil de rece si patrunzatoare. M-am tinut de carma ca sa nu plec pe spate, insa riscul de a ma ciocni de navele din fata, pe care nu le mai vedeam (si cred ca nici ele pe mine) era deja enorm. Pana cand mi-a venit o idee salvatoare: i-am cerut lui Mihai ochelarii de soare, care au blocat temporar asaltul apei asupra ochilor. L-am trimis si pe el in cabina, sa-l stiu la adapost, pentru ca daca ar fi cazut din barca pe vremea asta, nu stiu cum il mai recuperam!
Dupa cateva minute, ne-am adapostit dupa digul chiar de langa iesirea din portul Mangalia si am avut chiar si-un moment de haz de necaz: plecasem la drum fara sa mai spal barca. Uite ca lenea e cateodata rasplatita cu o baie buna din partea naturii. Si pentru noi, si pentru ea!
La rugamintea lui Ovidiu, am iesit apoi in larg, la vreun sfert de ora de la trecerea frontului de furtuna. Era ingrijorat pentru colegii de pe barcile mai mici, de 7 metri, care fusesera primele in larg si care, ii era teama, ramasesera fara vele. Ei bine, nu: echipajele se descurcasera bine si le stransesera chiar in mijlocul marii si al furtunii, inainte sa se rupa. Insa doua dintre ele nu s-au putut intoarce decat remorcate de barci mai mari: pur si simplu motoarele lor nu aveau putere sa impinga barca inainte mai tare decat o impingea vantul inapoi, spre mare!
Cel mai frumos lucru dupa o furtuna e culoarea apei marii. Aici, verdele topaz nu e in nici un fel un artificiu de fotoshop. Oxigenul care vine cu ploaia incarca apa cu mici particule de aer, care ii i dau aspectul asta de pictura naiva pe sticla…
Si ne-am intors, dupa o ora si ceva de lupta cu ploaia si cu spaimele noastre, unele mai vechi, altele mai noi. Am avut pentru si-un novice, pe Mihai Dascalescu de la Mediafax. Nu-l vedeti aici..Si nici aici, pentru ca el a facut pozele astea minunate.
Cum ar fi asta, care desi pare luata dintr-un pliant turistic, e totusi de la regatta noastra de azi. Partea a doua, dupa amiaza, cu inca o mica furtuna care ne-a prins de data asta in larg…si pe care am infruntat-o cu prea multa prudenta, lucru care ne-a penalizat mult in clasament. Dar despre toate astea, in urmatoarea corespondenta de la Regatta Mangalia Varna, de sambata seara. Dupa, speram, un drum intins de mai bine de 10 ore pana in Bulgaria.Gata de cursa: Catalin, Ovidiu, Mihai si Lucian. Altfel spus, Echipa De Yachting!
de LUCIAN MÂNDRUȚĂ‚
Foto MIHAI DĂ‚SCĂ‚LESCU