REPORTAJ în Piața de Flori. „Dormeam pe jos, pe cartoane, pentru că nu aveam bani de chirie”. Povestea de învingător a lui Claudiu Bădoi, luptătorul care a crescut cu filmele lui Van Damme

• Claudiu Bădoi închide sâmbătă, 23 mai, prima parte a galei SUPERKOMBAT WORLD GRAND PRIX II, organizată la Sala Polivalentă din București – Superkombat New Heroes Romania, o serie de opt meciuri desfășurate după reguli K-1 după sistemul 3 runde a câte două minute de luptă. Bădoi îl înfruntă pe Adrian Asoltanii, la categoria mijlocie (-71 kg).
• 15 meciuri vor avea loc în cea mai puternică gală pe reguli K-1 din această primăvară, cu șapte eliminatorii între cei mai buni luptători români din noua generație. Campionul mondial Superkombat, Andrei Stoica, îl va întâlni în meciul cap de afiș pe campionul mondial la muay-thai, francezul Thomas Alizier.

„Înainte de fiecare meci, mă gândesc la trecutul meu, la familia mea. Mă gândesc la copiii mei, mă gândesc că lupt pentru ei. Lupt pentru tot trecutul meu, ca să arăt că sunt bun. Asta îmi dă o mult mai mare motivație să lupt, îmi dă putere. De fiecare dată când intru în ring, îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că am ajuns până aici. Îi mulțumesc încă o dată lui Dumnezeu după meci, pentru că am putut să lupt„, mărturisește pentru ProSport Claudiu Bădoi, protagonist acum în Superkombat, la vârsta de 24 de ani. Trecutul lui este cutremurător: pornește într-o casă „cu un holișor și o cameră mai măricică”, în care se înghesuiau 17 suflete, trece printr-o piață de flori din București în care Claudiu a muncit și a trăit de la 11 ani și s-a luminat într-o sală de sport, în care a tras ca nebunul o lună de zile, înainte de a face primele minute de antrenament.

Claudiu a petrecut șapte ani printre ghivecele și vasele cui flori din Piața George Coșbuc. Foto: Andreea Alexandru

„Soția mea se mândrește și-i place de mine, m-a vrut doar pe mine ca persoană, nu pe mine ca și sportiv. M-a vrut pe mine, ca suflet. Pe copii o să îi las să crească, să înțeleagă. Vreau să îi las să crească frumos – nu vreau să îi încarc cu greul meu din trecut, dar când vor crește și vor putea înțelege, vor afla totul„, spune Bădoi. Claudiu are doi copii, un băiat de doi ani și jumătate și o fetiță care a împlinit opt luni în urmă cu câteva zile.

ProSport l-a întâlnit pe George în Piața Geroge Coșbuc, prima sa „casă” din București.  „O dată pe săptămână tot mai trec pe aici. Am foarte mulți prieteni, rude, cunoștințe. Mai stăm de vorbă, îmi face plăcere„, spune Claudiu, cel care se salută cu fiecare om care lucrează la cele câteva tarabe cu mii de flori. Își strâng mâinile, cu unii se îmbrățișează, cu alții schimbă doar vorbe de la distanță, peste gălețile pline cu apă și flori. „Aici mi-am format cariera. Piața asta înseamnă totul pentru mine. Acest loc marchează tot ce am devenit. De aici am plecat, aici îmi câștigam pâinea, aici munceam, aici dormeam. Nu cred că ajuneam până aici dacă stăteam în altă parte – dacă rămâneam la mine la țară de exmplu„, este tranșant campionul național de kick boxing.

Claudiu Bădoi revine săptămână de săptămână în locurile pe care le numea „acasă” în urmă cu câțiva ani Foto: Andreea Alexandru

20 de lei costă cele mai ieftine bilete pentru gala Superkombat. Bilete pot fi achiziționate din rețeaua eventim.ro, dar și din orice magazin Orange, Germanos, Vodafone sau, în premieră pentru galele Superkombat, în toate magazinele OMV din țară, iar o parte din încasările obținute din vânzarea biletelor va ajunge la copiii bolnavi de leucemie de la Institutul Clinic Fundeni – o continuare a campaniei Fight for Life, după cum a anunțat  președintele Superkombat, Eduard Irimia.

„Așa sunt eu, îmi place să ajut”

„Este primul lucru care îmi vine în minte legat de copilăria mea: cum mă chinuiam eu pe aici, cum ajutam lumea ca să pot să mă întrețin. Dormeam pe jos, pe cartoane, pentru că nu aveam bani de chirie. Dar într-un fel, mă bucur că am crescut chinuit: asta m-a maturizat pe viitor. Poate alții la vâsta mea – fie îi întrețin părinții, fie fac mai multe prostii„, povestește Claudiu Bădoi. A ajuns la București la 11 ani, după moartea bunicii. Nu a fost primit de tatăl vitreg, dar a rămas un familist convins și chiar dacă a avut de îndurat bătăi și ierni în frig într-o casă improvizată din carton, refuză să poarte ranchiună sau să pună vreo etichetă dură de „vinovat”.

Cum este pentru un copil de 11 ani să trăiească într-o piață de flori înspre Rahova? „Frică nu mi-a fost, pentru că eram obișnuit de mic cu viața mea de zi cu zi. Îi cunoșteam pe foarte mulți dintre cei din piață, de aici. Am multe rude în piață. Am avut însă mici incidente aici în piață, cu băieții mai mari. Pentru că eu eram mai solid, se puneau mai mulți să mă bată. Așa mi-am dorit să ajung la sport, pentru că mă luptam cu ei și îi băteam, apoi veneau și mai mulți să mă bată. Eu aveam 11, 12, 13 ani, ei 18, 20 de ani„, spune Claudiu.  „Nu am niciun mesaj acum pentru tata, tuturor le transmit sănătate, nu port dușmănie absolut nimănui, eu din contră, i-am ajutat și i-am respectat pe fiecare în parte. Nu-mi place să port dușmănie, de fiecare dată am lăsat de la mine„, afirmă Claudiu. „Mie mi-a plăcut să îmi ajut părinții, chiar dacă nu am avut sprijin din patea lor. Nu au avut de unde să mă ajute. Mi-a plăcut să îmi întrețin părinții, să îi ajut, să îmi ajut neamul, dar și străinii. Așa sunt eu, îmi place să ajut„.

Claudiu, în „lumea lui”, cu gândurile lui, mereu îndreptate spre victorie. Foto: Andreea Alexandru

Până la 11 ani, Claudiu Bădoi a crescut într-o casă cât o cutie de chibrit: „Era un holișor micuț și o cameră mai mărișoară. Asta era casa. În camera mai mare locuiam 17 oameni. Aveam mai multe paturi, mai dormeam și pe jos, câte cinci într-un pat sau câți încăpeam acolo. Dintre ei, foarte puțini, doar câțiva au ajuns să mă vadă luptând în ring. Maică-mea, mătușă-mea – mai mulți de altfel – nu vor să vadă meciurile mele, le este frică. Doar câțiva veri au venit la galele mele„, povestește Claudiu Bădoi.

Sala de sport: prima întâlnire cu modelul Pitbull Atodiresei, mutatul și renovarea sălii de sport

„Prima zi în care am intrat în sala de sport l-am găsit acolo pe Pitbull Atodiresei, pe care îl vedeam doar la televizor. Am simțit o mare ambiție să mă antrenez alături de el. Dar tocmai în perioada aia, antrenorul meu își muta sala. Nu am apucat să fac sport în prima zi. A trebuit să ajut la mutarea sălii. Cam vreo lună de zile am ajutat la chestia asta, apoi am renovat sala. Era ok, îl ajutasem pe antrenorul meu. Mă gândisem că dacă îl ajut, o să mă antreneze cu drag. Astfel, după o lună de zile în care am ajutat la mutarea sălii, am început să mă și antrenez. Antrenorul meu a văzut că sunt băiat ok, de treabă, muncitor și m-a antrenat cu drag. Așa au ieșit niște rezultate foarte bune„, rememorează Claudiu pentru ProSport.

„Pitbul Atodiresei mi-a pus porecla >. Aveam un tatuaj aici, pe braț (n.r. – arată brațul drept), cu fratele meu. Pe el îl chema >. Când am venit la sală, a început să mă strige – „Prințul, Prințul” . Eu i-am explicat – >. > și așa mi-a rămas numele„, povestește cu însuflețire Claudiu. Din tonul vocii, dar și licărul privirii, înțalegi rapid că este una dintre amintirile cele mai dragi. Partea frumoasă a poveștii sale.

Claudiu Bădoi a reușit să îi calce pe urme modelului său, Pitbull Atodiresei, cu multă muncă. Foto: Superkombat

„Îmi doream și eu să fiu un Van Damme”

Întrebarea următoare vine firesc „Ce mai poate părea greu în ring după o astfel de experiență în copilărie?”. „Sincer, nu mi se pare greu în ring. Munca din sală, de la antrenamente este foarte dură, noi muncim foarte mult și acolo în ring trebuie să dăm tot ceea ce avem mai bun„, spune Claudiu. „Primul meu meci a fost acum șapte ani, la un concurs internațional. Am avut foarte mari emoții. Am intrat în ring și am dat tot ce am putut din mine. Nu mai țineam cont de tehnică, de nimic. Am dat și am dat, l-am bătut pe băiatul ăla, săracul, într-un minut. Era primul meu meci. El mai avea vreo 12 disputate,  dar eu m-am dus la bătaie și l-am învins„, își amintește Claudiu.

„De mic mi-au plăcut filmele lui Van Damme, filmele de bătaie, de luptă. Mi-a plăcut de copil lucrul ăsta. Așa am auzit prima dată de kick boxing, când am văzut filmele lui Van Dame – Kickboxer  I și II. Îmi doream să fiu și eu un Van Damme pe viitor, dar nu mă gândeam niciodată că voi ajunge atât de sus„. Rețeta succesului pare simplistă: „Antrenorul meu punea să fac o chestie de zece ori, eu o făceam de 100 de ori. Mă punea să fac 10 reprize, eu făceam 15. Voiam foarte mult să îmi iasă perfect”.

• „Claudiu este unul dintre exemplele pe care le-am dat lumii că reușim să integrăm social oameni cărora societatea nu le dădea șanse la un moment dat. Acum și-a întemeiat o familie, îi susține și pe frații lui din toate punctele de vedere. Dincolo de caracterul de show, responsabilitatea socială este foarte importantă pentru Superkombat și produsul nostru„, afirmă Alin Huiu, media manager Superkombat.

Bădoi învață, se reinventează în ring în timp ce își întreține și își crește familie. „De vreo cinci meciuri încoace nu m-am mai aruncat la fel. Mă duceam din prima la bătaie, la bătaie, la bătaie. Acuma, schimb tactica. Mă duc și la bătaie, dar am mai multă tehnică, lovesc și pe contre, lovesc și în defensivă. Am învățat mai multe chestii , nu poți să te duci tot timpul la bătaie, pentru că mai și obosești. Sunt mai calculat, știu să mă și feresc  acum. Când este locul să te duci să îl iei la bătaie, te duci peste el. Mai ales atunci când este amețit„, explică sportivul din Ciuperceni.

Claudiu Bădoi și-a ajustat stilul în ring, iar victoriile se adună pentru sportivul născut în satul Toporu. Foto: Superkombat

33 lupte are în palmares Claudiu Bădoi: 26 victorii, 12 prin K.O. și 7 înfrângeri

„Da, pot să o spun și pe asta. Sportul este ca o salvare pentru mine. Sportul ăsta te și disciplinează, mi-am format o carieră – o carieră frumoasă. Altfel, eram tot pe aici, munceam pe șantier. Altceva nu aveam de făcut„, este concluzia plină de emoție a lui Claudiu Bădoi.