Respirăm! Legendara Maricica Puică a identificat două dintre probele atletice unde începem să ne revenim ca performanțe. „E un semn mic” | SPECIAL

Maricica Puică (71 de ani) simte revenirea atletismului românesc în elita mondială. Și face câteva caracterizări interesante.

De ani bun tot privim cu jind la marile performanțe din atletismul european și mondial. Tragem speranțe că vom incepe să scoatem și noi capul în lume și să fim iarăși în lumea celor ce contează în acest sport.

După atâția ani de așteptare, pare-se că luminița de la capătul tunelului începe să se vadă. Și o spune chiar marea sportivă.

Respirăm! Legendara Maricica Puică a identificat două dintre probele atletice unde începem să ne revenim ca performanțe. „E un semn mic” | SPECIAL

Maricica Puică, medaliată cu aur la Jocurile Olimpice din 1984, de la Los Angeles, Statele Unite ale Americii:

„Am asistat și eu la Campionatele Naționale de Atletism care au fost organizate în urmă cu puțin timp. Am vazut că la sărituri și la aruncarea greutății încep să apară rezultatele bune.

E un semn mic, dar bine că el există. Dacă mă întrebați pe mine, sigur că eu mi-aș fi dorit să văd că mișcă, ceva, la alergare, dar, încă mai e de așteptat. Oricum, se fac pași și asta contează cel mai mult”, a povestit Maricica Puică pentru Prosport.

Maricica Puică ar veni și gratis lângă cei din federație!

Trăiește și respiră prin toți porii, pentru atletism. Așa a fost Maricica Puică, supranumită „Minunea blondă”, atunci când a fost vorba de sportul pentru care s-a dedicat total.

Cu ceva timp în urmă declara că ar veni și gratis să dea o mână de ajutor atleților români.

„Dacă mă cheamă cei de la federație vin gratis, doar să văd că putem reporni, din nou, locomotiva pentru marea performanță”, spunea ea.

Cine este Maricica Puică?

Maricica Puică (numele dinaintea căsătoriei – Luca) s-a născut la 29 iulie 1950, la Iaşi. A început să practice atletismul la vârsta de 15 ani, după ce a fost descoperită la un cros pentru elevi, în 1965, de profesorul Ion Puică, cel care ulterior i-a devenit antrenor şi soţ.

Deţine zece recorduri naţionale: două la 1.500 m, şase la 3.000 m, două la 5.000 m şi patru la 3.000 m sală. În 1968, a fost selecţionată în echipa naţională, cu care aduce prima medalie la Crosul Balcanic organizat în Turcia, pentru ca în 1978 să obţină prima medalie de aur la Campionatele Mondiale de cros cu echipa şi medalie de bronz la individual (Glasgow), potrivit lucrării „Enciclopedia educaţiei fizice şi sportului din România”, vol. 1 (Editura Aramis, 2002). În 1979 a absolvit Şcoala de antrenori.