„Englezul” din pădurea de „stejari”! Arma cu care România vrea să reziste vicecampioanei mondiale

Naționala de rugby a României întâlnește Anglia mâine dimineață (ora 09:00, Digi Sport 1), la Dunedin, în al treilea meci la Cupa Mondială din Noua Zeelandă. Partida, care a devenit „coșmarul” românilor încă de la aflarea grupei din care vor face parte, este prima întâlnire ce vine după istoricul 134-0 din 2001, de la Twickenham. Momentul nu dă bătăi de cap tuturor „stejarilor”, pilierul dreapta Paulică Ion așteptând cu nerăbdare ciocnirea celor două grămezi.

Față în față, cele două pachete de înaintare așteaptă comanda arbitrului de a lega. În prima linie, locul unde adversarii se privesc bărbătește în ochi și își pun în joc toată forța brută pentru câștigarea balonului, concentrarea este maximă. Un braț ridicat, pumnul strâns a determinare și putere, în timp ce ochii sfredelesc parcă jucătorul din față, într-o privire ce caută la acesta o urmă de îndoială sau de teamă. „Leagă!”, sună sec, iar grămezile se izbesc cu puterea coloșilor de peste 100 de kilogame.

Un sunet scurt, iar fluierul centralului restabilește ordinea. Adversarii au prăbușit intenționat grămada. Paulică Ion zâmbește scurt, iar ochii verzi păstrează aceeași hotărâre de a-și domina adversarul direct. A mai câștigat o bătălie, una dintre cele 20 care se duc meci de meci. Odată cu ea și respectul adversarului și al publicului. O apreciere meritată pentru cel mai greu post al grămezii, cel de pilier dreapta.

Locuiește în apropierea Londrei
Într-o echipă a României în care majoritatea jucătorilor evoluează în Franța, pilierul Paulică Ion este singurul „stejar” ce evoluează de patru ani chiar în țara care a inventat sportul cu balonul oval, Anglia. Paul s-a adaptat perfect în Aviva Premiership, campionat considerat cel mai greu și cu jocul cel mai fizic din Europa, unde luptele se dau pe înaintare, punctul forte și al naționalei „Trandafirului”. Multă muncă, seriozitate, o forță fizică uriașă, dezvoltată prin mii de ore de antrenamente, și brăileanul a ajuns unul dintre cei mai respectați pilieri dreapta din Albion. Și nu sunt simple vorbe! Remarcat de britanici după un meci din Challenge Cup, Paul a legat primele grămezi la Bath, club care cucerea titlul în Europa în sezonul 1997-1998, după care, în urmă cu doi ani, avea să se transfere la London Irish, una dintre formațiile cu renume din Anglia. „La început a fost greu pentru că este o țară cu tradiție pentru pilieri. Jocul este mult mai fizic decât în Franța, se joacă mult mai mult pe grămadă, iar tu trebuie să te pregătești astfel încât să poți lega și duce peste 50 de grămezi pe meci. E multă muncă, dar ți se oferă absolut totul pentru a te pregăti și a fi cel mai bun”, explică el.

Brăileanul, care a cucerit în România două titluri cu Steaua, locuiește cu familia la Sunbury-on-Thames, localitate aflată la numai cinci minute de clubul unde evoluează. „Este foarte ușor să trăiești în Anglia dacă lucrezi acolo și îți vezi de treaba ta. Ne simțim foarte bine aici, lumea este foarte amabilă și deschisă”, spune el. Primul și singurul rugbist român de până acum ce evoluează la un club profesionist din Marea Britanie, Paulică Ion ne introduce în atmosfera echipei României chiar înaintea meciului de mâine cu Anglia, singura echipă din Europa ce a cucerit Cupa Mondială, în 2003.

Paul, cum te simți după meciul cu Scoția și Argentina?
Bine, nu sunt probleme, însă am un gust amar după ele, pentru că aș fi vrut să fac mai mult, să facem toți mai mult.

De fiecare dată, prima linie a României a fost lăudată. Pune asta o presiune în plus pentru meciul cu Anglia?
Noi am încercat să oferim o bază și un suport cât mai bune în meciurile cu Scoția și Argentina, a fost foarte greu, a ieșit bine, însă nu este de-ajuns. Împotriva Angliei o să fie mai greu, pentru că are un pachet de înaintare foarte bun, iar noi sperăm ca gramada noastră să joace la fel ca până acum, în plus, trebuie să reușim să facem o apărare mai bună.

Cum vi s-a părut meciul dintre Georgia și Anglia?
Meciul acesta a pus presiune pe noi, pentru că a fost un joc spectaculos, iar scorul a fost aproape la fel ca al nostru cu Argentina. Georgienii au muncit mai mult pe teren, jocul a fost frumos și mai plăcut decât ce am jucat noi, iar noi o să încercăm să facem același lucru și sperăm ca scorul să fie cât mai strâns posibil.

Ce obiectiv personal ți-ai trasat pentru Cupa Mondială?
Vreau să joc cât mai bine, să se vadă că evoluez într-un campionat puternic cum e cel al Angliei, să facem meciuri bune și mai ales îmi doresc ca grămada să facă diferența.

Cum ți se pare grupa?
Este o grupă grea, de fapt toate sunt așa, dar este Cupa Mondială și e normal să existe meciuri puternice. Trebuie să fim conștienți de faptul că a fi aici este o onoare, că lumea ne vede la televizor, că trebuie să jucăm cât mai bine și să facem onoare tricoului pe care îl purtăm.

„Vreau să arăt cine este mai bun”

Încă de la aflarea grupei, primele gânduri au mers spre meciul cu Anglia…
Nu înțeleg asta. Sunt oameni ca noi, au două picioare, două mâini, de ce privim meciul cu ei ca pe o tragedie?

Ultima dată a fost 134-0…
A fost dureros, dar nu trebuie să privim de fiecare dată în spate. Este o onoare să joci cu o vicecampioană mondială, cu o echipă care acum se bate pentru titlu. Trebuie să ne bucurăm de acest meci, de faptul că suntem în teren, că suntem la o Cupă Mondială și trebuie să arătăm că merităm să fim acolo.

Nu ți-e teamă de meciul cu ei?
Intru pe teren să dau ce am mai bun, de ce să îmi fie teamă?! Este și o miză personală, jucând în Anglia, cu mulți dintre jucători mă întâlnesc în campionat. Mai mult, este posibil să-l am în fața mea chiar pe unul dintre colegii de la London Irish și vreau să arăt cine este mai bun!

Cum faci față distanței de cei dragi?
Asta e cel mai greu. E ca în armată (râde)! Dar o Cupă Mondială înseamnă foarte mult pentru un sportiv și trebuie să trecem și peste partea asta mai grea. Mai vorbesc cu soția pe skype și așa ne mai trece un pic dorul.

„Ion, surpriza din prima linie”
Calitățile pilierului dreapta Paulică Ion sunt evidențiate și de site-ul oficial al clubului unde evoluează, London Irish: „Paulică Ion a fost revelația din prima linie a grămezii, după ce s-a transferat de la Bath, în vara lui 2009. Mobilul pilier român a devenit unul dintre titularii de bază la Madejski, în debutul sezonului, după un șir de meciuri bune”.

Tată cu greutate

Călit în luptele din prima linie și în duelurile corp la corp pentru balon, Paulică își găsește liniștea și energia în familie.
Pe Geanina, soția lui, a cunoscut-o încă din liceu, iar din 2004 sunt oficial împreună. Odată cu transferul în Anglia s-a mărit și familia, întâi cu Alex, care va face trei ani în octombrie, și recent cu Sofia, care săptămâna aceasta a împlinit șase luni. „Eu m-am acomodat destul de greu aici pentru că am renunțat la învățământ, deși iubeam foarte mult meseria de profesor, dar Paul m-a ajutat să îmi fie totul cât mai simplu. Am fost însă înconjurați încă de la început de oameni foarte calzi și deschiși și asta ne-a ajutat mult”, rememorează Geanina primele începuturi în Marea Britanie.

Suporter fidel al soțului, dar și cel mai „dur critic” al lui, după cum își spune zâmbind, Geanina mărturisește că niciodată nu se teme pentru soțul ei când se leagă cele două grămezi, acțiune cu un risc ridicat de accidentări grave: „Îmi place ceea ce face, l-am sprijinit încă de la început, de când practică rugby-ul, am fost alături de el în tot acest timp cât a crescut ca performanță, nu a fost ușor și nici acum nu este. Știu că joacă pe cel mai greu post al grămezii, dar niciodată nu mi-e frică pentru el. Am încredere în el, știu că este puternic”.

Pasionat de arta culinară
Familist convins, Paulică își răsfață familia și cu delicatese culinare, el fiind pasionat de gătit. Deși de când joacă în campionatul din Albion este mult mai atent cu ceea ce mănâncă, brăileanul îi surprinde pe cei dragi cu delicatese, unele chiar inventate de el.

„Îi place să încerce diferite retețe din bucătăria tradițională, să încerce diferite ingrediente și, culmea, totul iese bine de fiecare dată. Din ce fac eu, îi plac ciorbele și varza a la Cluj, eu sunt cu partea tradițională în bucătărie, el cu specialitățile”, povestește Geanina.