Dublă campioană mondială (1991 și 1999), Australia este în cursă pentru al treilea trofeu la Cupa Mondială de rugby. După ce au eliminat Africa de Sud, „cangurii” dau în semifinale peste o altă rivală „sudică”, Noua Zeelandă. Un meci cu o miză uriașă, în care diferența poate fi făcută de „DJ Ratt”, jucăușa aripă, Digby Ioane.
Aripa australiană de 26 de ani, Digby Ioane, nu este un jucător prea iubit în Noua Zeelandă. Nu pentru că s-a născut la Wellington și s-a mutat cu familia pe când avea 5 ani la Melbourne, urmând să evolueze pentru eternii rivali All Blacks, ci pentru că se bucură excesiv când marchează împotriva Noii Zeelande. Argument bizar ar zice unii, nu însă și presa din cele două mari țări cu tradiție în rugby. Iar scandalul a izbucnit imediat după finala Super Rugby din acest an, când Reds îi învingea pe neozeelandezii de la Crusaders cu 18-13, iar Digby își sărbătorea eseul marcat printr-un minidans hip-hop. „Asta nu e nimic! Pregătiți-vă, pentru că atunci când vom bate Noua Zeelandă la Cupa Mondială și voi înscrie eseu, dansul va fi mult, mult mai spectaculos”, spunea el la finalul acelui meci.
O promisiune la un pas să nu se îndeplinească. Cu un debut senzațional la Cupa Mondială în meciul cu Italia, în care a marcat un eseu, după o cursă incredibilă de 50 de metri, „DJ Ratt”, cum este poreclit, avea să declare forfait o zi mai târziu. Degetul mare de la mâna dreaptă fracturat avea să indice radiografia. Operație, recuperare și așteptare. Australia își pierdea unul dintre motoare, un jucător capabil să accelereze ritmul jocului, dar și un perfect pion în apărare. La o lună după ceea ce părea finalul participării sale la competiția din Noua Zeelandă, Digby a răsturnat toate pronosticurile, reîntorcându-se în sfertul de finală, cu Africa de Sud. „S-a recuperat suficient. Nu are nevoie de antrenamente, pentru că s-a pregătit tot timpul cu echipa. Este gata să joace”, puncta antrenorul Robbie Deans.
Relație specială cu Dumnezeu Un tip rebel. Este eticheta care se lipește de imaginea lui Digby Ioane. Două mâini în rugăciune împodobite cu un șir de mătănii, tatuate pe gât, două aripi uriașe de îngeri tatuate pe spate și alte câteva desene tușate pe stomac, piept, brațe și umeri. Zece tatuaje la care s-a adăugat anul acesta, după câștigarea Super Rugby, pe brațul drept încă unul: „Campioni 2011”. „Sunt un tip credincios, iar tatuajele sunt pentru mine un fel de a-i mulțumi lui Dumnezeu, fără de care nu aș fi făcut nimic. Nu încerc să par nici mai dur, nici mai diferit de alții, pur și simplu am ales să păstrez fiecare moment important al vieții mele cât mai aproape”, explică el. Acele? Să nu le vadă! „Să fiu sincer, le urăsc, dar cred că odată cu tatuajele te obișnuiești și cu durerea. La jumătatea tatuajului cu cele două aripi de pe spate mă gândeam să mă ridic și să plec, însă nu era prea fain să rămân cu o singură aripă”, se amuză el.
Primul jucător de origine samoană din echipa Australiei, tatăl său, Natu, a evoluat pentru Samoa, Digby (1,79 m și 93 kg) a jucat câțiva ani atât rugby în XIII, cât și în XV. Viteza de reacție, felul în care creează breșe în apărarea adversă și placajele pe care le împarte cu eficiență l-au propulsat în naționala de U19 și U21 a Australiei, iar de aici la contractul cu un club de renume a mai fost un pas. Western Force a însemnat primul pas spre Super Rugby (competiție ce reunește cele mai bune echipe de club din Australia, Noua Zeelandă și Africa de Sud), însă consacrarea a venit abia în 2008, cu Queensland Reds. Sezonul incredibil avut în acest an cu Reds, pentru care a marcat aproape 100 de puncte, l-a propulsat în echipa „Wallabies” pentru Cupa Mondială. „Dj Ratt” își pregătește deja pașii pentru semifinala cu Noua Zeelandă, de duminică. Rămâne însă un mister cum va alege să își manifeste bucuria în cazul marcării unui eseu: un mic breakdance, câteva secvențe de hip-hop sau câteva mișcări à la Michael Jackson. Ochii sunt pe el!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER