„Mândrie, nu bani!”

România și-a încheiat repede parcursul la Cupa Mondială de rugby din Noua Zeelandă, însă evoluțiile „stejarilor” continuă să aibă ecouri. Căpitanul Marius Tincu și pilierul Mihăiță Lazăr, două dintre piesele de bază ale pachetului de înaintare, au fost incluși de publicația New Zealand Herald pe lista celor mai valoroși 10 jucători din echipele eliminate la Cupa Mondială.

„Pot oricând să evolueze în Super Rugby”, este complimentul care li se aduce celor doi români, această competiție reunind cele mai puternice cluburi din Australia, Noua Zeelandă și Africa de Sud. De altfel, Tincu, campion al Franței cu Perpignan în 2009, a fost inclus de britanicii de la Telegraph în cea mai bună echipă a grupelor. Marius a vorbit pentru ProSport despre aceste aprecieri și despre ce reprezintă în cariera lui această Cupă Mondială.

Marius, cum e să faci parte dintre cei mai buni?
Mă bucură foarte mult faptul că lumea se gândește la echipa României și după ce am plecat de acolo, în condițiile în care știm cu toții cum a fost. Nu mă așteptam deloc la aceste aprecieri, pentru că eu întotdeauna îmi propun să ajut echipa, să fiu acolo unde e nevoie de mine. Niciodată nu mi-am dorit să ies eu în evidență, ci echipa, sunt un om de echipă.

Totuși, jocul bun din meciul cu Scoția ți-a adus titul de „Omul meciului”…
Sincer, nu a contat foarte mult. Pentru mine era mai importantă victoria cu Scoția. Am apreciat atmosfera care a fost, lumea care ne-a încurajat tot timpul, jocul pe care l-au făcut băieții pe teren. Fiecare dintre cei care au jucat în acel meci putea fi declarat „omul meciului”.

Neozeelandezii spun că ai putea oricând juca în Super Rugby. Te-ar tenta?
Este o mare mândrie personală această apreciere. Normal că ar fi tentant, numai că e cam complicat, ar trebui să îmi iau și familia, soția, fetele cu mine. M-aș gândi de două ori înainte de a face această alegere.

Ți se par mai fizice meciurile din Super Rugby față de cele din Top 14?
Deloc. Acolo nu se pune accent pe pachetul de înaintare, cum se întâmplă în Franța. În Super Rugby trebuie să ții bine în grămadă, să fii cât mai mobil, prezent în jocul deschis, pe când aici, în Europa, în general, dacă poți să duci jumătate de teren grămada adversă, e bine. În plus, la nivel de joc, nu prea îi interesează scorul, joacă deschis, plimbă balonul de pe o parte pe alta, pentru că totul e vândut ca un superspectacol. La noi, tragem de scor, jocul nu e atât de frumos.

„Am câștigat respect în lume”

Cum ai caracteriza această Cupă Mondială?
Eu sunt foarte mulțumit de cum a fost, deși nu am reușit să câștigăm niciun meci. Cu Scoția am fost foarte aproape, cu Argentina, scorul a fost mult prea mare, iar cu Anglia am stat în joc, iar eșecul cu Georgia… Pur și simplu asta ne e valoarea. E greu, dar trebuie să acceptăm acest lucru.

Atunci, de unde vine această mulțumire?
Dacă luăm meciurile și vedem ce jucători au fost pe teren, cât joacă, unde joacă, la ce nivel joacă, eu zic că a fost o Cupă Mondială bună. Am făcut parte dintr-o grupă grea, ordinea meciurilor nu ne-a ajutat prea mult, iar pentru Georgia a fost greu cu recuperarea unora dintre băieți.

Recuperarea fizică?
Și fizică, și mentală, pentru că nu e ușor să intri în meci și să câștigi duelul pentru balon după ce ai luat 70 de puncte în precedenta partidă. Nu avem toți aceeași mentalitate. Aici, în Franța, de opt-nouă ani de când joc, intri pe teren să câștigi toate meciurile. În fiecare săptămână ai o singură opțiune: victoria. De aici pornește totul în rugby. Este greu să îi motivezi pe băieți, am stat și m-am gândit, însă nu am găsit o soluție. Trebuie să ai spiritul ăsta de învingător meci de meci.

Ce crezi că ai câștigat după această Cupă Mondială?
Respect în ochii lumii, respect din toate punctele de vedere. Și când zic asta mă gândesc și la echipă, pentru că eu sunt mai puțin important. România contează în lumea rugby-ului, a arătat că poate juca bine, că merită să fie acolo. Avem o grămadă foarte bună, mobilă, în jurul căreia putem construi. Unii băieți vor prinde contracte foarte bune afară, iar din toate astea tot echipa va câștiga.

Ce ai schimba la echipă, pe ce te-ai axa mai mult?
Personal îmi doresc să vorbim mai mult despre patriotism, despre mândrie, despre ce înseamnă să joci pentru
România. Atunci când ești convocat să vii să joci pentru frunza de stejar, să te gândești că e o onoare să fii acolo pe teren, să auzi imnul. Îmi doresc ca aceia care vor ajunge la echipă să își dorească să fie acolo pentru mândrie, nu pentru bani.
Niciun rugbist nu s-a îmbogățit din rugby, pentru că niciunul nu a jucat pentru a aduna bani, ci pentru a-și asigura existența.