„Muscătura lui Ivan” și primul titlu mondial al lui Robert Antonin

În 1996, România a cucerit medalia de bronz la CM de juniori de la Brescia. Din acea generație au făcut parte mulți dintre jucătorii care au ținut "în viață" naționala de seniori: Mitu, Manta, Socol, Corodeanu, Tofan, Brezoianu

Foto: Mircea MATEESCU

Declinul rugby-ului românesc, vizibil mai cu seamă în ceea ce privește naționala de seniori, a început după Cupa Mondială din 1995, anul în care sportul cu balonul oval a decis să adopte profesionismul. De la an la an, în condițiile în care fie nu s-au luat măsurile care se impuneau, fie măsurile au operat pe termen scurt sau au fost anulate de altele, echipa României s-a confruntat cu tot mai multe probleme. La început, eșecurile în fața națiunilor majore au devenit tot mai aspre. În același timp, victoriile înregistrate în fața unor formații minore și-au pierdut din consistență și din strălucire.
În 2001, la București, "stejarii" pierd pentru prima dată în fața Georgiei. Iar de atunci încoace, eșecurile de acest gen s-au multiplicat. Cel cu Portugalia (21-22) de ieri este ultimul dintr-o serie care riscă să fie din ce în ce mai lungă. Pentru că în timp ce națiunile minore au progresat, România a bătut pasul pe loc.

Iată câteva repere din lista eșecurilor care au marcat rugby-ul românesc din 1995 încoace:

* 1995 – Campionatul Mondial de juniori de la Bucureșt: Cum poate termina România pe locul 5 fără să piardă niciun meci!?
România a terminat pe locul 5 la această ediție deși nu a pierdut niciun meci până la final! Paradoxul are o explicație: în noaptea de după meciul din grupe, cu Țara Galilor, câștigat de "stejărei" (22-15), care asigura calificarea în semifinale, se întrunește Comisia de Disciplină care constată că Ivan a mușcat un adversar! Deși nici în timpul, nici după meci nimeni dintre galezi nu a reclamat așa ceva, rugbystul român a fost suspendat. Rugbyștii români au aflat în dimineața zilei următoare că, în loc să dispute semifinalele, cu șanse de a câștiga competiția, vor juca pentru locurile 5-8!  (*)

Și în aceste condiții, în semifinale a mers Franța, echipă cu care România terminase la egalitate (27-27) în grupă după ce a fost condusă la pauză cu 20-0… Explicația dată atunci? În 1994, naționala de juniori retrogradase. Și pentru ca ea să nu evolueze la ediția următoare, pe teren propriu, în a doua grupă valorică, FIRA a decis mărirea numărului de echipe din Elită, de la 12 la 16. Cum Franța ne-a susținut, la București a trebuit să-i întoarcem acel serviciu. Antrenor al "cocoșeilor", care aveau să câștige titlul mondial, era Robert Antonin. Fără "ajutorul" dat de federalii noștri, el ar fi terminat competiția pe locul 5. Și cu siguranță că Federația de la Paris l-ar fi îndepărtat de la lot. De altfel, în 1996 Antonin avea să câștige din nou titlul mondial cu Franța. De această dată, România l-a "ajutat" pe teren. În semifinala cu Țara Galilor, pe final de meci, când conduceam, în loc să jucăm în margine o penalitate, am decis să dăm la bețe. Balonul șutat de Gabi Brezoianu a căzut în fața buturilor, galezii au contraatacat, au făcut se pare și un "înainte" nesancționat și au marcat eseul care i-a dus în finală… În locul "stejăreilor". Antonin avea să declare mai apoi, pe când conducea Academia de Rugby de la București, că echipa de juniori a României din 1996 ar fi meritat titlul mondial la juniori. Nu însă și cea din 1995.

Cele întâmplate la București, cu selecționata de juniori, a lăsat urme asupra jucătorilor. Printre ei se afla și Petru-Vladimir Balan, internaționalul român care joacă acum în Franța. Și după ediția din 1996 a CM Under 19 a existat o frondă. Solicitat de CA Brive, campioană a Europei pe atunci, Sorin Socol, desemnat cel mai bun jucător la CM de la Brescia, nu a fost lăsat să plece. Regulamentul FRR nu permitea rugbyștilor, la acea vreme, să plece în străinătate decât dacă au împlinit 28 de ani sau dacă jucaseră un număr de meciuri pentru naționala mare. Socol a plecat, totuși – regula nu se aplica în cazul rugbyștilor care plecau la studii în Vest… Pentru că FRR i-a pus bețe-n-roate, el a refuzat multă vreme să joace pentru România.

* 1997 – România primește un număr record de puncte într-un meci-test: 70, la Wrexham, cu Țara Galilor
Până atunci, cel mai sever eșec al "stejarilor" era acel 0-60 cu Irlanda, din 1986. Rezultat în urma căruia antrenorul federal Valeriu Irimescu, ca un om de onoare, și-a prezentat demisia. În august 1997 însă, recordul de puncte primite într-un meci-test, de "stejari", este doborât. România face un turneu în Țara Galilor. Și după un meci bun cu selecționata secundă a acestei națiuni – "în care ne-au văzut codurile în margine", după cum s-a explicat atunci -, pierde cu 21-70 în fața primei echipe.
Acest rezultat este primul avertisment că rugby-ul românesc începe să piardă contactul cu elita acestui sport.

În martie 1998, în acest context nefavorabil, Viorel Morariu nu-și mai depune candidatura pentru președinția FRR, (rămâne doar vicepreședinte al FIRA și  unicreprezentant al acestui for la International Rugby Board) în locul său fiind ales Dumitru Mihalache. Fost internațional de rugby, fost antrenor federal (a venit în locul lui Valeriu Irimescu, în 1986), acesta era văzut ca un tip care reformase activitatea din Federația – a introdus, de pildă, "Caietul antrenorului", un instrument prin care verifica dacă tehnicienii din rugby-ul nostru își însușesc informații tehnico-tactice, modul în care lucrează cu sportivii șamd. "Meche" a fost privit și primit cu multă speranță de cei care își doreau ca România să redevină o forță în Europa. Ce s-a întâmplat după aceea n-a fost însă pe măsura așteptărilor.

(va urma)

(*) România și Franța au fost la egalitate de puncte după meciurile din grupe. Dacă n-ar fi fost suspendarea lui Ivan, la masa verde, naționala noastră mergea în semifinale datorită numărului mai mare de eseuri marcate. Așa însă… a mers Franța, fiindcă primul criteriu de departajare nu era cel al eseurilor marcate, ci al jucătorilor eliminați sau suspendați!

Din echipa de juniori a României sacrificată la CM de la București, din 1995, au făcut parte câțiva jucători cunoscuți. Petru Vladimir Balan și Lucian Sârbu sunt doi dintre ei. Cum anul acesta, ca și în cel precedent, "stejareii" joacă în a doua divizie valorică, cu Papua Noua Guinee sau Insulele Cook, ne întrebăm, retoric, unde va fi rugby-ul românesc peste 10 ani…