Echipa de rugby a României va fi condusă de noii antrenori Serge Lairle și Olivier Nier (foto) din iunie, când la București se va organiza IRB Nations Cup, competiție la care vor mai participa echipele secunde ale Franței, Scoției și Italiei, precum și primele reprezentative ale Rusiei și Uruguay-ului. Secund la Oyonnax, Nier este cunoscut pentru ideile și stilul său de a lucra cu oamenii.
În ultimii zece ani, dar mai ales în cei din urmă, echipa de rugby a României a avut deseori probleme în a-i reuni pe cei mai valoroși jucători. Au apărut deseori conflicte. Între jucători și antrenori – după Cupa Mondială din 2007 majoritatea stranierilor au spus că nu mai vin la lotul național dacă nu sunt aduși tehnicieni cunoscuți, străini. Între rugbyști, poate nu întotdeauna pe față. Vechile rivalități sau altele noi au răbufnit – au existat grupuri și… „bisericuțe”: jucători din București, la Dinamo și Steaua, și jucători activând în Provincie, autohtoni și stranieri. Se simțea, așadar, nevoia unui antrenor care să știe cum să discute și să lucreze cu oamenii, care să pună accent pe comunicare, care să încerce a dezamorsa conflictele. Olivier Nier pare a fi exact acest antrenor. Iar ideile și stilul său au fost evidențiate de publicațiile din Hexagon.
Secund la US Oyonnax (Pro D2, liga a doua din Hexagon), Olivier Nier s-a evidențiat în ultimul timp prin metodele sale de lucru, dar mai ales prin felul în care știe să gestioneze raporturile cu oamenii care fac parte din grup. “Împreună cu Christophe Urios (n.r. – antrenor principal la Oyonnax), cu jucătorii, conducătorii și cu alte entități implicate în viața clubului, am pus la punct ceva pe care l-aș numi managementul grupului. Valorile sunt alese și acceptate de toată lumea. La început de sezon, jucătorii aleg valorile care dau identitatea grupului. De exemplu, rugbyștii au votat ca prima valoare să fie solidaritatea. Apoi pentru curaj, loialitate. Anul acesta, celor trei li s-a adăugat ca valoare ambiția”, a explicat Nier în site-ul Ligii Naționale de Rugby. Apoi, tehnicianul francez a dat și un exemplu despre cum funcționează grupul pentru a se evita tensiunile: “Pentru albumul Panini 2009 urmau să fie alese fotografiile a 16 jucători care să figureze pe pagina lui Oyonnax. Rugbyștii s-au strâns și, în baza loialității pentru care ei au votat, s-a efectuat o tragere la sorți. Copilul unui jucător a tras numele celor 16 jucători a căror fotografie urma să apară în album. În acest fel, cei care nu apar nu se simt lezați”.
Conștient că într-un grup apar și conflicte, însă considerând că acestea sunt naturale și chiar necesare – “din conflicte se naște progresul” -, Olivier Nier a mers mai departe prin a spune că la Oyonnax există un “Consiliu al Înțelepților” care judecă anumite situații. “Din el fac parte reprezentanții unor grupuri: înaintași și treisferturi, tineri și bătrâni, francezi și străini. De asemenea, pentru o suită de cinci meciuri succesive formăm grupuri de câte patru jucători care lucrează pe anumite teme: antrenament, comportamentul grupului, pregătirea fizică… Acestea se reunesc și pun la punct modul de lucru la antrenamente, viața grupului și așa mai departe. Atenție, însă, ierarhia este respectată. În călătoriile pe care le-am făcut (n.r. – Nier a vizitat Noua Zeelandă și Japonia, în special), am constatat că în Australia sau în Noua Zeelandă deseori jucătorii de rugby conduc anumite antrenamente”.
Comunicarea este un alt aspect căruia Nier îi conferă o mare importanță. “Într-un grup activează indivizi diferiți, care provin din medii diferite. Un străin, de pildă, va uita ceea ce nu face parte din ființa lui. Din acest motiv, valorile alese de grup au fost traduse în limbile vorbite de ccei care fac parte din echipă, iar lista acestora a fost afișată în vestiar. În acest fel, jucătorii străini au sentimentul că aparțin unui grup, însă își păstrează și identitatea. Sud-africanii, de pildă, au o mentalitate particulară. Ei au fost crescuți după conceptul următor: nu conta decât pe tine. Țara lor este una de pionieri. Ei își urmează șeful peste tot. Pentru un sud-african antrenorul are întotdeauna dreptate. Mi-a și spus unul dintre ei că el va face ceea ce îi cer chiar dacă nu va fi convins că este și corect ceea ce îi solicit. Pentru un antrenor este foarte important, așadar, de a înțelege cum se comportă cei din grup”.
"Tribunalul jucătorilor" folosit de Leii britanici
Ideile promovate de Olivier Nier nu sunt, totuși, noi pentru rugby. În anii 70, un antrenor al selecționatei Leilor Britanici și irlandezi a reușit să rezolve problemele de comunicare, de conviețuire dintre reprezentanții celor patru națiuni de limbă engleză reprezentate atunci în Turneu. S-a introdus “Tribunalul jucătorilor”, care judeca (și judecă și acum, când “Leii” sunt în turneu) problemele de disciplină din lot – în urmă cu câțiva ani, un rugbyst a fost văzut vorbind la telefonul mobil atunci când pătrundea spre teren, pentru încălzirea de dinainte de meci; vorbărețul a primit următoarea pedeapsă: până la finalul turneului, cine dorea să sune acasă, în Marea Britanie sau Irlanda, o putea face folosind aparatul indisciplinatului… S-a stabilit rotirea jucătorilor în camere (un englez era coleg pentru trei zile cu un irlandez, apoi alte trei zile cu un galez, apoi cu un scoțian șamd), dar și la restaurant – la aceeași masă nu stăteau doi sau mai mulți reprezentanți ai unei națiuni. Măsura a fost luată tot pentru ca rugbyștii să se cunoască mai bine, să comunice mai ușor și, implicit, să se înțeleagă mai bine pe teren. Â
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER