PORTRET / Cine este Beckham al rugby-ului?

Modelul sportiv, dar și financiar pe care-l reprezintă Spice Boy face prozeliți în toate sporturile. Dintre acestea, având în vedere asemănările dintre fotbal și rugby, am ajuns la concluzia că omul care este cel mai aproape de tiparul englezului este Daniel Carter, uvertura lui Perpignan, acolo unde este coechipier cu compatrioții noștri Marius Tincu, taloner, respectiv, flankerul Ovidiu Toniță. Ironia a făcut ca debutul conducătorului de joc al naționalei „All-Blacks” la clubul francez să fie pus în umbră de scandalul mediatic creat în jurul suspendării lui Tincu, terminat până la urmă în favoarea acestuia din urmă.

Cine este acest Carter?

Poartă numărul 10 pe tricou care, la fel ca la fotbal, dă adevărata măsură a valorii purtătorului. La numai 26 de ani, „cifrele” sale stârnesc invidia adversarilor și exclamații de admirație specialiștilor în domeniu, iar sex-appeal-ul său i-au determinat pe americanii de la postul TV „Entertainment” să-l claseze pe un onorant loc 11 printre cei mai frumoși bărbați din lume. În plus, felul în care mânuiește balonul oval aduce aminte de tehnica lui Zidane. Evident, asemănarea cu „Beck’s” vine de la genialele sale lovituri de picior căzute, transformările și loviturile libere sau felul în care găsește tușa.

Un salariu fabulos pentru „Ovalia”

Ales cel mai bun jucător din lume în 2005 și aflat mereu tot cam pe acolo în fiecare an, Carter, dur ca o rocă (1m78 și 91 kg), plătit regește dacă ne referim la acest sport, cam un milion anual, s-a dovedit a fi o afacere excelentă pentru clubul francez situat în partea catalană a Hexagonului. Nu este de mirare, deci, că vânzările de articole sportive au crescut cu 25%, iar numărul de abonamente cu 15%. Evident, vin să-l vadă „live” inclusiv catalani din Andorra, Barcelona, I-le Baleare sau Valencia. Deși oamenii din acele locuri vorbesc dialecte catalane diferite se consideră ca aparținând nației cu originea în Catalunya. În plus, clubul unde evoluează și „zimbrii” noștri trage la campionat, pentru prima oară după 54 de ani de secetă.

Debut de senzație

„Datorită” acestui tip am intrat într-o nouă eră, o epocă în care rugby-ul a încetat a mai fi un simplu sport, ci un show în stil NBA”, scria ziarul „La Tribune”. Debutul lui Danny, cum îl strigă toată lumea, a fost unul pe măsură. Astfel, partida câștigată contra lui Leicester (26-20, 16 puncte purtându-i semnătura) a însemnat un record de audiență în Franța pentru o partidă din Cupa Europei (2,7 milioane de spectatori pentru un „share” de 16,5%), iar micuțul stadion Aime Grial a gemut pur și simplu sub presiunea celor 15.000 de spectatori. Asta, în condițiile în care Perpignan este un oraș micuț, iar minoritățile arabă, respectiv gitană de origine iberică nu sunt deloc interesați de rugby.

Inclusiv debutul în naționala țării sale fusese pe măsură. Atunci, în 2003, a reușit 21 de puncte. „Câte un punct pentru fiecare an al său”, scriau ziarele din Auckland. Cu el în teren, urmașii maorilor au pierdut doar de opt ori, iar eroul nostru a ajuns al doilea cel mai bun marcator din istoria acestui sport în Noua Zeelandă, datorită celor 879 de puncte marcate în 59 de meciuri, o medie excepțională de 15 puncte per întâlnire.

Filon de aur

Carter reprezintă o mină de aur pentru mai multe branduri de lux pentru care face reclamă, este subiect de roman, proprietar al unui lanț de îmbrăcăminte de fițe, modelul mărcii Jockey, iar Microsoft l-a ales pentru a fi de față la spectacolul care a însemnat lansarea Windows Vista. Nici soția sa, Honor Dillon, nu este fitecine, actuala doamnă Carter fiind jucătoare internațională de hochei pe iarbă. Aflat la Barcelona, unde a fost invitat de o organizație care luptă pentru păstrarea identității catalane, Carter a spus că nu îi place politica, dar înțelege aspirațiile oamenilor.

„Aici, la Barcelona, se joacă fotbalul, mulți nici măcar nu știu de existența sportului cu balonul oval. Dimpotrivă, eu iubesc fotbalul și sunt îndrăgostit de Barca, un club fără egal în lume. Să nu credeți că neozeelandezii iubesc doar rugby-ul, am și vorbit cu senor Guardiola, care s-a declarat entuziasmat de ideea unui turneu în arhipeleagul de unde provin”, a încheiat Beckham al rugby-ului.

„Oricum”, notează, cu umor, jurnalistul de la Mundo Deportivo, de unde am preluat și noi materialul, „Nu va exista niciodata un Chabal al fotbalului…”

articol de Octavian METONI