REALITATE | Fotografia rugby-ului care vrea să bată Italia și să joace în Turneul celor 6 Națiuni: tribune goale, sărăcie lucie, cei mai puțini practicanți ai acestui sport raportat la populație și un număr ridicol de echipe

Victoria eroică a României marți seară, 17-15 (0-8) cu Canada, în Grupa D a Cupei Mondiale la rugby, a ridicat temperatura în stratosfera federației noastre și a entuziasmat, deopotrivă, numeroșii fani ai acestui sport iviți după startul competiției din Anglia.

Primul succes al tricolorilor la cea de-a opta ediție a Mondialelor i-a făcut pe conducătorii rugby-ului autohton să ceară public, din nou, includerea României, alături de Georgia, în cea mai importantă competiție a Europei, Turneul celor 6 Națiuni. Pe de altă parte, alimentate de aceiași șefi ai FRR, speranțele publicului se îndreaptă acum spre partida de duminică, de la Exeter, cu Italia, în care se consideră că putem emite pretenții justificate de victorie.

„Și nu-i era, zău, nimănui / În piept inima rece”

40 de milioane de euro a fost bugetul federației de rugby a Italiei anul trecut

3 milioane de euro cheltuiește tot rugby-ul românesc într-un an

ProSport a căutat în spatele acestui val de optimism și a descoperit o realitate în contrast cu discursul oficial și pretențiile de ultimă oră. Centralizarea datelor oficiale și raportarea acestora la celelalte țări care participă la Mondialele din 2015 arată că victoria cu Canada a depășit deja cu mult condiția acestui sport în România. În fapt, toată construcția se bazează nu pe forța rugby-ului ca mișcare la noi în țară, ci pe o generație de sportivi foarte bună, la care Alin Petrache, fostul președinte al federației, ne-a mărturisit că s-a lucrat din 2009. Așadar, o reprezentativă cu jucători legitimați, mulți dintre ei, la cluburi din străinătate, care depășește cu mult condiția generală a acestui sport în România.

1.990.988 de rugbiști legitimați are Anglia

651.146 de rugbiști legitimați are Africa de Sud

 Toată mișcarea de rugby de la noi din țară cheltuie anual, potrivit președintelui federației, Harry Dumitraș, circa 3 milioane de euro. Federația canadiană a avut la dispoziție, anul trecut, 10,4 milioane de euro. Cu 8.188 de practicanți înregistrați, potrivit International Rugby Board, România are de peste 12 ori mai puțini rugbiști decât Canada (102.000).

Pachetul de înaintare al României i-a distrus pe canadieni. Tot acesta va fi argumentul nostru forte și duminică, împotriva Italiei
 

Toată această diferență colosală de resurse umane și materiale a fost compensată marți de experiența și determinarea tricolorilor, dar și de starea de oboseală a canadienilor, care aveau un meci în plus față de România la ora înfruntării.

Tot rugby-ul românesc numără 22 de echipe la seniori. Japonia are de 15 ori mai mulți jucători, Italia – de 10 ori

Excepționala mobilizare de la partida cu Canada nu poate ține însă loc de infrastructură, organizare, dezvoltare, bani și sportivi. Țara noastră are de departe cei mai puțini jucători legitimați la numărul de locuitori dintre toate cele 20 de participante la Cupa Mondială. Cei 8.188 de jucători la o populație de 19.942.642 de locuitori (conform recensământului din 2011) înseamnă 0,04% practicanți de rugby. Dintre competitoarele la Mondiale, numai Japonia se mai regăsește sub pragul de 0,01%, dar asiaticii au, la 126.832.000 de locuitori, peste 122.500 de sportivi legitimați. Adică de aproape 15 ori mai mulți decât România.

Competiția internă este o piramidă șubredă. Campionatul de elită, Superliga CEC Bank, numără 6 echipe. Al doilea eșalon valoric, Divizia Națională, are 10 echipe. În sfârșit, liga a treia valorică, Divizia A, are 6 echipe.

În total, 22 de competitoare. Acesta este tot rugby-ul din România la nivel de seniori.

12,4% din populația Samoa practică rugby-ul în cadru organizat

Acum, echipei care reprezintă rugby-ul de mai sus i se cere, pe un ton destul de ferm, o nouă minune. România n-a mai învins Italia din 2004 (25-24 într-un amical la București). De atunci, distanța dintre tricolori și adversarii de duminică s-a mărit permanent. La Mondialele din 2007, Italia ne-a învins cu 24-18, la Marsilia. Doi ani mai târziu, o selecționată italiană venită la București, la IRB Nations Cup, învingea prima noastră reprezentativă cu 24-13.

Mihai Macovei a convertit în eseu superioritatea României cu Canada în ultimele minute de joc.
O superioritate pe care calculele hârtiei nu o pot explica

Comparativ cu cele 22 de cluburi existente acum în România la toate nivelurile, Italia are în prima ligă, Campionatul Național de Excelență, 12 echipe. Urmează, în ordinea valorii, Serie A, care cuprinde două serii a câte 12 echipe, Serie B, care cuprinde patru serii a câte 12 echipe.

Așadar, numai la nivel profesionist, Italia are trei ligi valorice care numără 84 de cluburi. În total, însă, în Italia există 784 de cluburi unde sunt legitimați 79.487 de jucători- de aproape 10 ori mai mulți decât România. Și Italia se confruntă, în acest moment, cu multe probleme. Sunt probleme financiare, federația e acuzată că a greșit strategia de dezvoltare, se pun întrebări asupra viitorului pe care îl are rugby-ul în această țară și a capacității de a se apropia real de competitoarele mai vechi din Turneul celor 6 Națiuni. Vorbim însă de o scară înmulțită, practic, cu 10 la aproape orice capitol, comparativ cu România. Bugetul federației italiene a fost, în 2014, de 40 de milioane de euro. Anul trecut, din participarea la Turneul celor 6 Națiuni s-au încasat 16.812.500 euro.

„Pentru a crește numărul de practicanți ne trebuie cultura sportului și niște rezultate mari”

La toate acestea trebuie adăugat interesul real și constant al spectatorilor de rugby din țara noastră, care e în ton cu restul peisajului. Nu există statistici oficiale, dar la meciurile din campionat în tribune se aciuează, de regulă, 2-300 de suporteri. Rar, la derby-uri, și mai ales la Timișoara și Baia Mare, numărul spectatorilor trece de 2-3.000. Naționala face tribune pline pe stadionul de lângă Arcul de Triumf, din București, dar vorbim de o arenă cu o capacitate de 3.480 de locuri.

Tricourile echipei naționale de rugby a României au imprimate în partea de jos motive naționale stilizate

Alin Petrache, fost internațional, căpitan al naționalei și președinte al FR Rugby, acum președintele Comitetului Olimpic din țara noastră, spune că audiența mică și numărul restrâns de practicanți ai rugby-ului își au originea în felul de a trăi al populației și absența unor performanțe majore. Petrache crede, totuși, că intrarea României în Turneul celor 6 Națiuni ar însemna un salt înainte uriaș: „Sunt atât de puțini jucători legitimați pentru că n-avem o cultură a sportului, a mișcării. Rugby-ul nu e un sport costisitor. Nici alte sporturi nu sunt costisitoare. Însă părinții, în goana aceasta după bani, uită să le spună copiilor că mai sunt și alte valori pe lume, poate mai importante decât cele financiare. Să fii sănătos, puternic, să știi ce înseamnă fair-play-ul, munca în echipă, respectul, să crezi în ceva. În același timp, nouă ne lipsesc marile rezultate care să aducă la teren copiii. În 2010, când am jucat barajul de calificare la Mondiale cu Uruguay, am făcut un stagiu de pregătire în Argentina, care câștigase finala mică a ediției precedente, din 2007. Președintele federației argentiniene ne-a spus că, după acel mare triumf, numărul de practicanți ai rugby-ului s-a dublat imediat”.

„Jucăm pe grămadă pentru că acestea sunt calitățile native ale poporului român. Noi nu suntem o nație de sprinteri, dar suntem puternici”

Speranțele într-o victorie cu Italia se întemeiază, spune Petrache, nu pe infrastructura sau forța financiară a României, ci pe valoarea acestei generații. „Ne bazăm pe echipă, care e foarte puternică. E coeziunea grupului. Suntem foarte buni pe grămadă. M-au întrebat mulți astăzi de ce avem acest joc demodat, care mizează pe pachetul de înaintare. În primul rând, trebuie să se înțeleagă că jocul României aseară, în ultimele 30 de minute cu Canada, a fost un joc modern pe înaintare. De ce nu jucăm și noi la mână, în viteză? Pentru că națiunea română nu e o națiune de sprinteri. Noi nu-l avem pe Usain Bolt. Suntem, în schimb, o națiune puternică, de luptători care nu ezită să intre în contact cu adversarul. În jocul de rugby, România valorifică atuurile native ale poporului”.

S-ar părea că de acest meci de duminică, împotriva Italiei, pot depinde multe lucruri. Alin Petrache spune că ar fi un moment propice pentru noi să cerem includerea în Turneul celor 6 Națiuni. „Prin 2010-2012, rugby-ul se îndepărtase, oarecum, de valorile sale tradiționale, care promovează fair-play-ul, altruismul, patriotismul, curajul, și se apropiase de latura financiară. S-a convenit că s-a comis o eroare atunci. Tot din cauza banilor se întrerupseseră și acele meciuri regulate pe care le jucam noi cu marile puteri. Încercăm acum, la Congresul International Board de la sfârșitul lunii, să reluăm aceste meciuri amicale. Tot ceea ce ne trebuie pentru a redeveni o forță sunt aceste partide tari, cu adversari de calibru. Pentru a intra în Turneul celor 6 Națiuni e nevoie de infrastructură, care la noi e ca și rezolvată, și de niște rezultate mari la aceste Mondiale împotriva unor echipe importante. Georgia a bătut Tonga, va bate și Namibia. Noi am bătut Canada, dacă vom învinge Italia sau vom face un meci mare împotria acestei echipe, vor fi argumente care vor conta, poate, decisiv”.

Conform lui Petrache, numărul practicanților de rugby legitimați în România ar fi de 11.000, cu 3.000 mai mulți decât datele International Board.