VIDEO** „Mașina de eseuri” țintește AURUL la CM! Habana, umăr la umăr cu un ghepard

Băiatul cu zâmbet larg lipit pe chip, Bryan Habana (28 de ani), reprezintă una dintre figurile legendare ale rugby-ului, momentul său de glorie consumându-se în finala Cupei Mondiale din 2007, când i-a purtat pe sud-africani spre titlul suprem. În Noua Zeelandă, cel supranumit „Mașina de eseuri” țintește tot cea mai strălucitoare medalie, dar în calea sa, în sferturi, se ivește redutabila Australie (duminică, ora 8:00, live pe Digi Sport 1).

Viteza e o condiție sine qua non pentru formarea unei aripi, însă vedeta Springboks ar intra oricând și într-o semifinală olimpică a probei-regină din atletism. „Dă-i un spațiu de cinci metri și riști să-l vezi în câteva secunde din spate, culcând balonul în terenul de țintă cu senzaționalul său plonjon”, sună caracterizarea împământenită în sportul cu balonul țuguiat. Părinții l-au botezat Bryan, după fostul căpitan al naționalei de fotbal a Angliei, Bryan Robson, însă nu ritmul de metronom i-a conferit celebritatea, ci viteza supersonică! Și pentru un rugbist de gabarit (1,80 m și 95 kg) e de-a dreptul incredibil să parcurgi 100 m în 10,20 (recordul României 10,21! – Daniel Cojocaru în 1991), timpul uluitor propulsându-l pe piedestalul cuvenit „celui mai iute rugbist al planetei”.

L-a egalat pe Lomu
Bryan a debutat în sportul cu balonul oval pe poziția de centru, însă la primul său meci în națională, pe Twickenham, contra Angliei (2004), a izbutit un eseu din prima atingere. A devenit treptat un pericol pentru adversari, iar la precedenta Cupă Mondială, după ce a egalat recordul de eseuri marcate pe parcursul unei ediții (8), vârf ce-i aparținea lui Jonah Lomu (1999), a dobândit imaginea unui superstar, poziție pe care se simte extrem de confortabil.

Povestea cu ghepardul
Adorat de fani, preferatul mass‑media și asaltat cu diverse contracte de publicitate, Habana s-a arătat mereu deschis provocărilor. Iar anul 2007 avea să-i bată la ușă cu o propunere de nerefuzat, o cursă umăr la umăr cu un ghepard, cel mai rapid animal terestru. Inițiată pentru o cauză nobilă, „finala” era inclusă într-un program de salvare a gheparzilor din sălbăticia Africii, iar Habana a acceptat fără să clipească: „Voi face totul pentru conservarea speciei gheparzilor”, afirma aripa, referindu-se la posibila dispariție a acestora – acum 100 de ani în sălbăticia continentului negru trăiau 100.000 de exemplare, acum, din cauza braconajului, s-a ajuns doar la 8.000.

La foto-finiș
Marea înfruntare avea să se petreacă într-o rezervație din Africa de Sud, pe iarbă, sub atenta supraveghere a dresorilor. Pe culoarul unu, Cetane, o femelă de doi ani și jumătate, orfană de la naștere, după ce braconierii îi împușcaseră mama. Dresată și crescută în captivitate. „Asta nu înseamnă că n-am tremurat puțin”, avea să recunoască ulterior Habana, poziționat în cel de-al doilea bloc‑start, dar cu un avans de 30 m. „Am optat astfel pentru a preîntâmpina un accident nedorit, dar și ținând cont că un ghepard atinge 110 km/h în trei secunde!”, explicau membrii organizației DeWildt Cheetah. Habana a sprintat incredibil, și-a menținut viteza constantă, și-a conservat avansul până spre final, iar câștigătorul a fost identificat abia la foto-finiș. Cine a trecut primul linia de sosire… rămâne să ghiciți dumneavoastră. Vă mai spunem doar că unul dintre concurenți a cerut revanșa, dar după aproximativ 10 minute de la prima cursă, pe cea de-a doua a pierdut-o clar.

Program sferturi
Irlanda – Țara Galilor, sâmbătă, ora 08:00
Anglia – Franța, sâmbătă, ora 10:30
Africa de Sud – Australia, duminică, ora 08:00
Noua Zeelandă – Argentina, duminică, ora 10:30

Semifinale:
15.10 Câștigătoarea Irlanda/Țara Galilor – câștigătoarea Anglia/Franța
16.10 Câștigătoarea Africa de Sud/ Australia – câștigătoarea Noua Zeelandă/ Argentina

Finale:
21.10 Finala mică,
23.10 Finala mare