Scandal în hochei:** „Nu e normal să cânți imnul altei țări! Venim să jucăm pentru România”

Steaua Rangers a pus căpăt perioadei fără trofeu, începută în 2008, prin adjudecarea joi seara a Cupei României la hochei pe gheață. Militarii au trecut, la fel ca în urmă cu trei ani, în finala competiției, de Corona Brașov, cu 4-3 (2-0, 0-0, 2-3), într-un meci spectaculos, în care ardelenii au întors rezultatul de la 2-0 la 3-2. Uitat în ultimul an de antrenorul Tom Skinner, care nu l-a mai chemat la națională, în ciuda meciurilor bune făcute cu Steaua, Mihai Georgescu a fost omul-orchestră al „militarilor” la Cupa României de la Galați.

Trei goluri în semifinala cu Dunărea și două în finala cu Brașovul, printre care și golul care a așezat trofeul în vitrina „roș-albaștrilor”, l-au readus pe atacantul în vârstă de 26 de ani în prim-plan. Mișu a vorbit, pentru ProSport, despre al patrulea trofeu personal cucerit cu Steaua (un titlu de campion și trei Cupe ale României), dar și despre scandalul care macină de două săptămâni hocheiul autohton.

Mihai, ce înseamnă pentru voi primul trofeu după trei ani?
A fost greu și frustrant, pentru că Steaua era obișnuită cu victorii, cu trofee și e un pic ciudat să stai de o parte și să îi vezi pe alții că se bat pentru ele. Cupa a venit perfect pe seceta aceasta, de aceea bucuria a fost și atât de mare, cu atât mai mult cu cât nu ne așteptam.

Care era obiectivul vostru pentru Cupă?
Să ajungem în finală și acolo să dăm tot ce se putea. Noi am fost mai tensionați în semifinala cu Galați decât în finala cu Brașovul. După ce am ajuns în finală, nu am mai avut nicio presiune, am zis „ok, suntem aici, hai să facem un meci bun și vedem ce va ieși”.

Ai fost golgeterul Stelei la Galați, cu cinci goluri, printre care și reușita victoriei din finală…
A fost un turneu bun pentru mine, iar golul cu Brașovul, din finală, a fost cel mai important pe care l-am dat până acum. Sper să mai urmeze și altele!

Ce a avut Steaua în plus față de Brașov?
Determinare. Ne-am dorit mai mult să câștigăm. Glumind acum, aș spune că am avut foame mai mare de trofee.

Ce ți-ai spus când Brașovul a întors rezultatul de la 0-2 la 3-2?
(râde) Mi s-au înmuiat genunchii și mi-am zis că nu se poate, iarăși facem ca de obicei. Jucăm bine și ne înecăm ca țiganul la mal.

Ce crezi că i-a lipsit Stelei de nu a reușit să câștige nimic trei ani la rând?
În primul rând a fost schimbul de generații, au venit mulți jucători tineri, până s-a omogenizat echipa și și-au găsit locul. Apoi a fost și criza financiară și cred că și încrederea noastră a mai scăzut.

Tu joci pentru Steaua, dar ești dinamovist..
(râde) Da! Mă mai șicanează băieții cu asta. Eu m-am apucat de hochei la Dinamo și, când s-a desființat secția, în urmă cu opt ani, am venit la Steaua. Nu m-a deranjat să îmbrac tricoul Stelei, pentru că iubesc prea mult hocheiul și nu am astfel de orgolii. Era simplu: dacă doream să mai fac hochei, Steaua era singura variantă.

„Unii fără alții nu putem exista!”

Cum percepi scandalul de la națională?
Sincer, nu mi se pare normal să cânți imnul altei țări, dar ține de alegerea fiecăruia. Oricum, cred că ceea ce se întâmplă acum face un mare deserviciu hocheiului.

Cum ți s-a părut atmosfera când ai jucat pentru România? Au existat tensiuni în vestiar?
Noi suntem bărbați în toată firea și venim la națională să jucăm hochei, nu să ne batem. Niciodată nu au existat astfel de conflicte și, cel puțin eu, niciodată nu m-am simțit discriminat că aș fi român.

Care e cel mai bun prieten al tău de origine maghiară?
Papp Szabolcs. Cu el mă înțeleg cel mai bine, dar asta nu înseamnă că nu vorbesc cu toți sau nu suntem prieteni. De Papp sunt mai apropiat. Am crescut cu mulți dintre băieții de la Ciuc la juniori, am fost aceeași generație, probabil de aceea nu văd atât de radical aceste lucruri.

Cum se vede viitorul naționalei?
E clar că unii fără alții nu putem, până la urmă suntem o echipă. Și repet, venim să jucăm pentru România, indiferent de cum ne cheamă sau dacă suntem din București sau Miercurea Ciuc.

Am băut cum e obiceiul șampanie din Cupă și apoi am plecat spre București, ca să ajungem cât mai repede acasă
Mihai Georgescu, jucător Steaua