Scoțienii participă azi (18 septembrie) la un referendum istoric, peste 4,2 de milioane de locuitori dintr-un total de 5,3 urmând să decidă dacă sunt pentru independența provinciei sau vor rămâne sub același steag, al Marii Britanii. Sondajele de opinie efectuate înaintea acestui referendum au indicat faptul că orice este posibil, cifrele pentru DA și NU fiind aproximativ egale. Votul decisiv îl au, probabil, indecișii, care erau până la ora deschiderii secțiilor de vot în jur de 10-15%.
Ce s-ar întâmpla din punct de vedere sportiv dacă Scoția se va desprinde de Regatul Unit al Marii Britanii? Probabil că cel puțin 10% din medalii olimpice obținute, de obicei, de Marea Britanie se vor duce în contul Scoției, a analizat presa britanică. Prima problemă în cazul unui sportiv scoțian va fi să opteze pentru țara pe care o va reprezenta. Cu o astfel de problemă s-au confruntat și țările care s-au desprins din fosta Iugoslavie, fiind și atleți care au continuat sub steagul Serbiei, chiar dacă ei s-au născut, spre exemplu, pe teritoriul Muntenegrului, dar și invers. Un exemplu este cel al handbalistei Katarina Bulatovic, născută la Kragujevac, dar care reprezintă azi Muntenegru. Cele mai mari discuții au fost în jurul lui Andy Murray, sportivul emblemă al Scoției în această perioadă. Tenismenul a lămurit însă rapid această problemă, din moment ce s-a pronunțat azi pentru independența Scoției. Opțiunea lui Andy ar putea chiar să-i ajute pe mulți indeciși cum să voteze.
Andy Murray și-ar putea apăra titlul olimpic la tenis sub steagul Scoției
Fotbalul, alianță doar la Jocurile Olimpice
Problema unei alianțe în sportul britanic nu mai este simplă de multă vreme. Cele patru provincii, Anglia, Scoția, Țara Galilor și Irlanda de Nord, au naționale proprii la fotbal încă de la înființarea federațiilor. Spre exemplu, Anglia și Scoția au jucat în fiecare an, din 1872 și până în 1989, cel puțin câte un meci amical. De atunci, cele două selecționate s-au mai întâlnit doar de patru ori. Următorul amical Scoția – Anglia este programat chiar în acest an, pe 18 noiembrie, la Glasgow. Va fi interesant de urmărit acest joc în contextul referendumului. Despre o alianță la fotbal s-a putut vorbi doar la Jocurile Olimpice, însă în cazul în care Scoția își va câștiga independența nu se va mai pune problema despre o echipă unită nici în această disciplină. Rugby-ul este un alt caz particular, Anglia și Scoția fiind mari rivale, atât la naționale, cât și la nivelul echipelor de club, fiecare având campionat propriu. La snooker sau golf, sportivii participă, de asemenea, sub steagul Scoției. În schimb, în tenis, ca și în majoritatea disciplinelor individuale, atleții au participat la competiții în contul Marii Britanii.
Murray, britanic la victorie, scoțian la înfrângere
Andy Murray este cel mai bun exemplu de „complicație” sportivă sau mai bine spus de dublă identitate în rândul britanicilor. În momentul în care el a câștigat Wimbledon, în 2013, el a fost văzut ca un erou al Regatului Unit. Andy reușise să pună cap unei perioade de 77 de ani fără niciun trofeu obținut de Marea Britanie la simplu, într-o competiție care valorează foarte mult din punct de vedere sentimental pentru popor. În schimb, până la câștigarea turneului de la Wimbledon, Murray era privit mai mereu ca și „scoțianul care pierde”.
La Jocurile Olimpice de la Londra 2012, scoțienii au contribuit la 13 medalii din cele 65 obținute de delegația Marii Britanii. Numai trei sportivi au reușit însă să urce pe podium fără niciun ajutor din partea coechipierilor, Andy Murray (tenis, aur), Chris Hoy (ciclism, aur) și Michael Jamieson (înot, argint). De remarcat faptul că Hoy este și cel mai titrat sportiv al Scoței, el având la activ șase medalii de aur. Între timp, ciclistul care a primit și distincția de „Sir” s-a retras din activitate.
Chris Hoy, cel mai titrat sportiv născut în Scoția
Dacă Scoția va concura ca stat independent la Rio 2016, în cazul în care referendumul va trece, este încă o întrebare la care se caută răspunsuri. Ziua Independenței este programată pentru 24 martie 2016, cu câteva luni înaintea startului competiției supreme (5 august). Oficialii scoțieni spun însă că nu vor fi probleme majore în privința separării în următoarele 18 luni, iar atleții vor avea timp să aleagă țara care o vor reprezenta. Mai mult, Partidul Național Scoțian a anunțat că se va bate pentru o parte din cele 350 de milioane de lire sterline alocate UK Sport, pentru a-i investi în proprii atleți. Alături de fotbal și rugby, Scoția poate fi competitivă în primii ani la întrecerile din tenis, ciclism, canotaj (echipajul de 8 plus 1 probabil va fi o prioritate), box.
Petrolul, miza referendumului. Scoția deveine printre cele mai bogate țări dacă își câștigă independența
Zăcămintele de petrol din Marea Nordului sunt principala „bogăție” a Scoției din punct de vedere economic. Politicienii din această țară susțin că 90% din resurse le aparțin, iar acestea ar putea genera venituri de zeci de milioane de lire sterline statului în urmărtorii ani. Se estimează că industria de whisky și parcul eolian Whitelee de lângă Glasgow, între primele trei ca mărime din Europa, vor aduce, de asemenea, venituri substanțiale la bugetul Scoției. Specialiștii spun că Scoția ar putea deveni chiar printre cele mai bogate țări din lume, chiar și peste Marea Britanie, raportat la veniturile pe cap de locuitor. De fapt, principala miză a referendumului este chiar partea economică.
Ce sportivi ar putea reprezenta Scoția la JO 2016
Andy Murray – tenis Michael Jamieson – înot Katherine Grainger – canotaj Lynsey Sharp – atletism Eilidh Child – atletism Colin Fleming – tenis, dublu Laura Muir – atletism Daniel Scott Purvis – gimnastică Luke Patience – yachting David Florence – canoe slalom Scott Brash – echitație
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER