Sfaturi pentru pariorii români de la „Vegas Dave” Oancea, omul care a câștigat 5 milioane de dolari în trei luni, din pariuri sportive. Bonus: impresiile sale amuzante după vizita în România | INTERVIU

Povestea lui David „Vegas Dave” Oancea este una tipic americană. ProSport a scris, marți, 8 martie, despre gamblerul de 37 de ani stabilit în Las Vegas care a câștigat 5 milioane de dolari în trei luni, din pariuri sportive. Articolul și detaliile pariurilor pot  fi citite aici. Între timp, Oancea a mai câștigat aproape 80.000 de dolari. Duminică, 13 martie, americanul cu sânge românesc a postat pe contul său de Twitter un bilet cu un combo de trei meciuri din Major League Baseball: a mizat 50.000 de dolari și a avut un profit de 79.900 de dolari.

Povestea sa pare desprinsă din 1001 de nopți, doar că Las Vegas a luat locul Bagdadului, orașul califilor. ProSport l-a contactat pe Oancea pentru a afla secretul unui parior intrat într-un „hot-streak”, adică o perioadă de succese în lanț. Dave era acasă, împreună cu tatăl său, Dumitru. Fiul vorbește doar engleza, tatăl nu a uitat limba română. Născut și crescut la Sibiu, Dumitru Oancea a emigrat în 1969 în America și s-a stabilit la Detroit, Michigan, unde s-a angajat la uzinele Ford. „Tatăl meu s-a căsătorit cu mama mea, o japoneză din Hawaii. Eu sunt unicul lor copil. Sunt jumătate român, jumătate japonez”, își dezvăluie Dave Oancea originile.

Dave, chiar nu vorbești românește?
Nu, deloc. Am fost timp de o lună în România, la Baia Mare, în jurul Sibiului, București. Cred că acum 5 ani.

Ce impresie ți-a lăsat România?
Diferită de Las Vegas. M-am cam plictisit, ca să fiu sincer. Dar mi-a plăcut mâncarea. Mi-au plăcut mititeii, sunt favoriții mei. Cel mai mult mi-a plăcut Baia Mare. A fost o experiență diferită, cultura e altfel. Am fost într-un sat mic în care a crescut tatăl meu și am văzut vaci mergând pe stradă. Total diferit de Las Vegas.

Ca să-ți treacă plictiseala ai fi putut pune niște pariuri pe fotbalul românesc.
Aș fi putut, da.

Dave Oancea numără banii câștigați dintr-un pariu

Dar tu nu pariezi pe fotbal.
Am crescut cu soccer. Am fost un jucător bun de soccer, dar nu mai vreau. M-am săturat și nu mai am timp de soccer.

Dar foarte mulți bani sunt plasați pe pariuri în fotbalul din întreaga lume.
Da, știu. Dar eu pariez pe baseball, fotbal american la nivel universitar, NFL. Baseball-ul este principalul.

Cum e viața ta?
Îmi trăiesc viața la limită. Chiar și tatăl meu îți va spune că nu știe niciodată cum e viața mea. Mereu se întâmplă ceva. De aceea lucrez la un documentar despre viața mea. E foarte greu să reziști în Las Vegas, în special în lumea gamblingului, însă acum sunt capabil să fac asta cu succes.

Ți-e teamă că la un moment dat în viitor ai putea pierde tot ce ai acum?
Nu. Pentru că am pierdut deja tot ce aveam acum multă, multă vreme.

Și ce ai simțit când ai pierdut tot?
M-am simțit rău. Dar dacă ești gambler, ai o memorie foarte scurtă. E ca o boală. Când am câștigat 300.000, eram fericit, dar cam atât. Pot să pierd 100.000 de dolari și să nu simt nimic. Devin cumva imun. Când am câștigat 2,5 milioane de dolari pe Kansas City, eram mai bucuros pentru performanță decât pentru bani.

Ai prieteni mulți?
Am mulți prieteni, dar doar un cerc restrâns de cinci persoane în care am încredere.

Probabil că succesul tău a venit cu o avalanșă de oameni care doresc să-ți fie prieteni.
Tot timpul a fost așa. Merg în Las Vegas și mă uit la oameni. 90 la sută dintre oamenii care stau în Vegas sunt îndoielnici. Mă pricep foarte bine să citesc oamenii care trăiesc din gambling așa că știu că unii oameni autentici nu sunt de fapt autentici.

Cunoști români în Las Vegas? Sunt români care trăiesc acolo. Laurențiu Reghecampf, antrenorul campioanei României, Steaua București, și-a deschis o academie de fotbal acolo. A fost asociat în trecut cu lumea întunecoasă a pariurilor…
(Râde). Serios? Nu știam. Nu, nu cunosc români.

Dave Oancea și cele două mașini ale sale, un Bentley și un Ferrari
 

Care e părerea ta despre trucarea de meciuri pentru pariuri?
Nu cred că se întâmplă mereu. Toți cei care spun că un meci este trucat sunt de obicei cei care pierd la pariuri. Când câștigi pariul, meciul nu e niciodată trucat. Când pierzi, meciul e trucat. 99 la sută dintre oameni pierd la pariuri, așa că sunt multe meciuri trucate. În prezent, cu aceste drepturi TV și salarii mari, e foarte greu să truchezi meciuri. Nu mai e ca pe vremuri. Când se făceau, se întâmpla în universități, la nivel de copii. Erau școli mici, pe care nu stătea nimeni cu ochii. Meciurile nu erau transmise pe ESPN sau la vreo televiziune națională.

Ai vreun idol în sport?
Nu am pentru că țin în fiecare sezon cu altă echipă. Eric Hosmer, de la Kansas City Royals, a fost favoritul meu. A câștigat World Series (n.red. – titlul în Major League Baseball), a venit la ziua mea de naștere în Las Vegas. Am o poză cu el după ce Royals au câștigat. M-a văzut că stăteam în primul rând la meciuri, așa că a venit la petrecerea dată de mine la Vegas. Acum vorbesc cu Miesha Tate (n.red. – luptătoarea din UFC care i-a adus lui Oancea un câștig de 223.000 de dolari, săptămâna trecută) la telefon o dată pe săptămână. Am prezis acum 3 luni că va câștiga campionatul. Nu am idoli, am prieteni. Îmi schimb favoritul în fiecare an. Cine câștigă bani pentru mine, este favoritul meu.

Ce sfat ai pentru pariorii din România?
Același sfat pe care îl dau tuturor. În pariurile sportive, ai nevoie de 50 la sută pricepere și un pic de noroc, dar celelalte 50 de procente sunt formate din ceea ce oamenii nu au. Nu doar în România, ci și în Statele Unite. Se numesc disciplină și managementul banilor. Trebuie să fii capabil să-ți manageriezi banii. Le spun oamenilor că pariatul este ca body-building. 50 la sută e mersul la sală, dar celelalte 50 de procente sunt reprezentate de nutriție. Nu poți avea un corp impozant dacă nu lucrezi la nutriție. În pariurile sportive, nu contează dacă ai aproape numai pariuri câștigătoare și ești foarte priceput. Dacă alergi să acoperi ce ai pierdut, o să pierzi tot.

Îmi place România. La doi-trei ani, vin în țară. Am luat tradiția cu mine, în America. Îmi iubesc țara, chiar dacă sunt american. Românii au obiceiuri frumoase, au o limbă frumoasă, sunt oameni veseli
Dumitru Oancea, tatăl lui Dave Oancea

Spuneai că un parior are o memorie scurtă. Poți totuși să-ți amintești cea mai rea zi a ta ca parior?
Cred acum vreo șapte ani, era în preajma Zilei Recunoștinței. Am pierdut vreo 300.000 de dolari într-un weekend. A fost pe un meci pe care trebuia să câștig, dar echipa adversă a revenit. Aveau 14 puncte în spate, dar au câștigat. Pariasem pe ceilalți. Am mai avut niște pierderi serioase, dar am avut și niște câștiguri mari.

Ce te vezi făcând peste 15 ani?
Pentru moment, cele mai multe cazinouri încearcă să mă excludă. Nu vor să-mi mai accepte pariurile. Ofer consultanță acum, dar vreau să fac un film. Mă gândesc la discursuri motivaționale, ceva pentru viitorul meu.

Modul de viață al lui Dave Oancea este unul riscant. Așa cum anticipa fiul, odată trecut la telefon, Dumitru descrie viața fiului drept o mare necunoscută. „Viața lui parcă e un roller coaster. Când sus, când jos. Nu știi niciodată. Când e sus, când e jos. Când la dreapta, când la stânga. Dar el merge înainte. Eu nu mă bag în problemele lui. E viața lui. A trecut un timp până a învățat cum trebuie să facă. De vreo doi ani, îi vine câte una, câte una. Se țin lanț câștigurile”, spune tatăl pensionar.

Dave și Dumitru Oancea, cu bilete la finala MLB câștigată de Kansas City Royals

În câteva rânduri, familia l-a ajutat pe „Vegas Dave” să se ridice din abis. Acum 6 ani, Dumitru și-a urmat fiul la Vegas. „L-am ajutat. Asta e viața, îți ajuți copiii cât trăiești. După ce mori, degeaba îl ajuți”, spune tatăl său, cu acel umor sec ardelenesc, nealterat după 47 de ani de stat în Statele Unite.

După ce a câștigat 2,5 milioane de dolari pe victoria lui Kansas City Royals în finala MLB, Oancea a promis că le va lua părinților săi o casă de vis. „Noi avem casă destul de frumoasă. El vrea să-mi ia alta, dar ce să fac eu cu altă casă!?”, spune, cu blândețe, Dumitru Oancea.

E modul elegant al tatălui de a refuza stilul de viață extravagant al fiului său.