Și de asta România a dispărut de pe harta mondială a hocheiului!** Povestea omului care ar fi schimbat soarta sportului cu pucul: „Colegii m-au turnat la Securitate”
A fost primul „tricolor” care cucerit un trofeu individual: „se întâmpla în 1966, la Zagreb, pe când aveam numai 20 de ani”, povestește „Dudu”. Portar al naționalei la Olimpiada de la Grenoble din 1968, când încă băteam Franța (7-3) și jucam de la egal cu Norvegia (3-4), Dumitraș a renunțat la hochei la numai 30 de ani, deși putea să mai joace mult și bine. S-a apucat de antrenorat, la Dinamo, clubul a cărui poartă a apărat-o ca jucător.
„Am preluat echipa de la marele Mihai Flamaropol. A fost o ședință în care s-a decis succesorul, între mine și Eduard Pană. Eu aș fi fost de acord să colaborăm, însă el a refuzat categoric. Voia să fie și antrenor principal, și jucător. Nu a ținut. Șefii m-au ales pe mine să conduc secția. Știu că nu i-a căzut bine lui Pană”, povestește „Dudu” cu un zâmbet amar.
Căzut în dizgrație
Ajuns maior de securitate, cu relații beton în Ministerul de Interne, Dumitraș a căzut în dizgrație la finele anilor 70, când sora sa a fugit în Canada. „Nu mai puteam sta, mai ales că începuseră să mă toarne la Securitate vreo trei băieți din echipă. Unul dintre ei spunea în urmă cu ceva ani, la o aniversare a clubului, că el până la patru ani nu putea pronunța decât un singur cuvânt, Dinamo. E vorba de Eduard Pană, cel mai apreciat om al contrainformațiilor”, dezvăluie antrenorul de hochei.
Ciucul era și atunci autonom
Dumitraș știa că nu mai are viață în țară și că trebuie să plece. Cum să fugă, dacă nu mai primea pașaport, pedeapsă uzuală pentru cei cu „dezertori” în familie? Simplu. S-a dus antrenor la Miercurea Ciuc. „În câteva luni mi-au dat pașaport. Mi-au spus că ei n-au nevoie de aprobări de la București, că ei sunt stat în stat. Așa am ajuns în Germania, iar mai apoi în Spania și Elveția”.
La 65 de ani, Constantin Dumitraș a ieșit la pensie după 31 de ani de antrenorat în străinătate. Orașul în care a activat în ultimii 12 ani, Zuchwil (Cantonul Solothurn) l-a omagiat în stil occidental: toate străzile au fost împânzite cu afișe cu poza lui, însoțite de mesaje de mulțumire. Acum s-ar întoarce în țară, dar nu știe dacă hocheiul românesc mai are
nevoie de el.
Trăim cu iluzia că hocheiul se poate face de azi pe mâine, însă e nevoie de timp, curaj și cadre pregătite, care mă îndoiesc că există la ora actuală
Constantin Dumitraș
Unde a antrenat
1980-1982: Nürnberg (Germania)
1983-1984: Zweibrucken (Germania)
1984-1985: Bilbao (Spania)
1986-1994: Moutier (Elveția)
1996-1999: Yverdon (Elveția)
1999-2011: Zuchwil (Elveția)