Snooker | „Racheta” la turație maximă. Ronnie O’Sullivan: prim trofeu de la revenire, a 6-a coroană la Masters și un nou record smuls lui Steven Hendry, după 10 jocuri câștigate consecutiv. Video: lovitura anului?

22:00 Ronnie O’Sullivan a câștigat duminică Masters-ul, al doilea turneu al Triplei Coroane din snooker, găzduit de Alexandra Palace din Londra. Conaționalului său, Barry Hawkins, a fost victima perfectă pentru „Racheta”, care, fără a arăta cel mai bun snooker al său și reușind un singur break de peste 100 de puncte, a câștigat 10 jocuri consecutive, pentru a se impune cu 10-1. O’Sullivan și-a trecut în palmares cel de-al șaselea succes în cel mai important turneu invitațional din snooker-ul profesionist, iar acum este co-deținător al recordului pentru cele mai multe trofee la Masters, alături de Stephen Hendry (câte șase). „Sunt în al nouălea cer. Sunt surprins pentru că am reușit să câștig Masters-ul după opt luni de pauză, dar… nu sunt surprins că încă sunt capabil să câștig”, a declarat la final Ronnie O’Sullivan.

Intrat în sesiunea decisivă cu un categoric 7-1, O’Sullivan a păstrat logica jocurilor câștigate grație unei combinații de inconsistență la masă a unui prea rezervat și temător Barry Hawkins, control la masă și noroc. Ronnie a câștigat primul joc al sesiunii a doua după un carambol incredibil la bila roz, ajunsă în buzunarul superior opus celui la care a executat lovitura Ronnie, după un al doilea contact cu bila albă.

Alte două break-uri, de 66 și respectiv 82 de puncte, i-au adus matematic titlul lui O’Sullivan. De partea cealaltă, evoluția lui Hawkins poate fi rezumată printr-un singur capitol al statisticii: cel mai mare break al său în finală a fost un 66 de puncte, în primul joc (singurul câștigat), englezul nemaireușind să depășească 50 de puncte la vreo vizită la masă până la decernarea trofeului.

• Tripla Coroană își cunoaște doi dintre cei trei campioni în sezonul 2015 / 2016: Neil Robertson și-a adjudecat Campionatul Regatului Unit, iar Ronnie O’Sullivan a triumfat la Masters. Campionatul Mondial va încheia anul competițional în snooker.

Ronnie O’Sullivan conduce autoritar ostilitățile în finala Masters-ului găzduit de Alexandra Palace din Londra, adjudecându-și prima sesiune în fața conaționalului său, Barry Hawkins, cu 7-1. „Racheta” se îndreaptă cu viteză amețitoare spre cel de-al șaselea său succes în cel mai important turneu invitațional din snooker-ul profesionist, având nevoie de doar trei jocuri pentru a pune mâna pe trofeu și a-l egala totodată pe Stephen Hendry la numărul de coroane, scoțianul stabilind în 1996 recordul all-time în ceea ce privește cele mai multe titluri – la borna șase.

Revenit după o pauză de opt luni în snooker-ul profesionist, O’Sullivan se află la jumătatea finalei în fața celui mai categoric rezultat de la această ediție a Masters-ului, început ezitant, cu victorie în joc decisiv, 6-5, în fața lui Mark Williams, urmată de două succese cu 6-3, în sferturi – cu Mark Selby și în semifinale – cu Stuart Bingham. Fără ca jocul său să fie la cel mai înalt nivel, dovadă fiind faptul că în șapte jocuri câștigate O’Sullivan a trecut o singură dată pragul de 100 de puncte la o vizită la masă (break-ul de 136 de puncte din jocul 3), englezul de 40 de ani, considerat cel mai mare talent al sportului inventat de militarii britanici,  a profitat la maximum de un joc prea puțin compact al lui Hawkins.

Acel Barry Hawkins care deschidea semifinala cu Judd Trump prin două break-uri de peste 100 de puncte nu și-a făcut apariția în Alexandra Palace în prima sesiune a finalei de duminică după-amiază, englezul aflat a prima sa finală de Masters având probleme să ducă break-urile și până la 50 de puncte. Totuși, primul joc al finalei i-a revenit, Hawkins fiind adus la masă de o lovitură pozițională precară a „Rachetei” la bila albastră, care a provocat ratarea lui Ronnie la următoarea bilă roșie. Barry a profitat după o succesiune de lovituri de siguranță de o tentativă de atac eșuată a lui O’Sullivan și și-a trecut în cont primul avantaj al ultimului act, 1-0.

Replica a venit imediat: O’Sullivan a arătat mai multă răbdare la masă față de finalul partidei cu Bingham, câștigând dueluri încâlcite. Lovurile de distanță au făcut deliciul publicului, dând spectaculos startul break-ului de 136 din jocul trei: bilă roșie plus bilă verde, atacată la buzunarul superior dintr-o poziție construită parcă expres pentru snooker. Chiar și încercarea fantezistă a lui O’Sullivan de a ține break-ul din final de primă repriză, printr-o lovitură cu manta la bila roșie a rămas nepedepsită de către Hawkins, care a ratat bila galbenă, ce i-ar fi trecut break-ul de borna 50 de puncte.

Seria de jocuri consecutive a lui O’Sullivan a continuat la prima revenire de la cabine, Hawkins ratând la fel de dramatic pentru evoluția scorului. O’Sullivan a câștigat astfel șapte jocuri la rând, apropriindu-se și mai mult de un titlu pentru care oricum pleca favorit. Partida se reia de la scorul 7-1, începând cu ora 21:00 (ora României), meciul disputându-se după sistemul cel mai bun din 19 – primul la 10.