Eșecul fetelor de la Jocurile Olimpice de la Londra, de anul trecut, din concursul de spadă, a lăsat un gust amar iubitorilor de sport din România. Imediat după întrecerea supremă din capitala Marii Britanii, mulți s-au grăbit să cânte prohodul acestui sport în țara noastră, mai ales că nici condițiile de pregătire nu sunt dintre cele mai bune. Numai că ProSport a descoperit o sportivă care, la nici 19 ani, uimește toți specialiștii în scrimă și care promite să cucerească la JO de la Rio mult-râvnita medalie de aur în concursul individual. Numele ei este Amalia Tătăran, o puștioaică din Satu Mare, orașul care a dat-o lumii mondiale a scrimei pe legendara Ecaterina Stahl, cu cinci participări consecutive la Jocurile Olimpice (între 1964 și 1980).
Amalia a intrat în scrimă la vârsta de nouă ani, după ce făcuse karate, vreme de patru ani. A ajuns la spadă la îndemnul unui prieten, iar prima impresie despre această armă nu i-a fost deloc favorabilă. „La început nu mi-a plăcut deloc spada. Colegii mi-au spus încă din prima zi că eu nu voi reuși să fac mare lucru în acest sport și că ar fi mai bine să mă las”, își amintește Amalia, care a câștigat primul concurs la doar trei luni după ce a pus mâna pe armă: „A fost un concurs mic. Se numea «Cupa 1 Decembrie», dar pentru mine a fost foarte important că am câștigat. Asta m-a ambiționat să mă țin de spadă.”
Succes istoric în fața Ana Mariei Brânză
Iar după „Cupa 1 Decembrie”, succesele s-au ținut lanț. În mai puțin de 10 ani, eleva antrenorului Csisar Francisc a cucerit 134 de medalii și 37 de cupe. Dintre acestea, 24 sunt medalii de aur la Campionatele Naționale la individual și pe echipe. Cea mai prețioasă medalie a obținut-o în 2010, la Campionatele Mondiale de cadeți, când a terminat pe locul trei. Bronz a luat și un an mai târziu, la Europenede de cadeți, în proba pe echipe. Totuși, recunoașterea supremă pentru Amalia a venit în toamna anului trecut. Pe 6 octombrie, tânăra sătmăreancă a învins-o pe mult mai titrata Ana Maria Brânză, în finala Cupei României la spadă senioare.
„La începutul concursului, eram fericită dacă ajungeam până în sferturi. Nici nu mă gândeam că voi câștiga și că o voi bate în finală pe Brânză. Întâlnirea nu a fost deloc ușoară. Ana a condus în permanență, cu 9-7 și 14-13, dar pe final am reușit să mă concentrez mai bine și m-am impus cu 15-14”, a rememorat Amalia cel mai important succes al său de anul trecut.
„Nu se poate trăi din scrimă!”
Întrebată ce planuri de viitor are, Amalia, care e componentă a lotului olimpic de spadă senioare, e tranșantă. Visează să ajungă campioană olimpică în Brazilia, peste trei ani, dar nu-și închipuie că ar putea trăi toată viața din asta.
„Scrima e un sport costisitor. O pereche de pantofi costă 30 de euro și, după două săptămâni, se rupe. Nu îi putem schimba prea des, pentru că altfel ne-am epuiza bugetul doar pe încălțări pentru antrenamente și concursuri. Îi mai lipim, îi mai coasem, ne descurcăm. După ce termin liceul, vreau să fac două facultăți. Una va fi de Educație Fizică și Sport, iar a doua o voi alege dintre Psihologie și Drept. În România nu poți trăi din scrimă”, spune, cu amar în glas, Amalia.
Am trei dorințe de îndeplinit: să ajung campioană olimpică, să duc un trai decent și să pot să-mi ajut părinții Amalia Tătăran, spadasină
A fost dezonorant pentru mine să pierd finala Cupei în fața unei adversare mult mai tinere, dar am apreciat atitudinea și dorința ei de victorie. Oarecum, mi-a amintit de mine când eram mai mică Ana Maria Brânză, spadasină
Sper să nu se mulțuÂmească să fie „noua Ana Brânză”, ci să-și dorească mult mai mult Ana Maria Brânză, spadasină
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER