Naționala de rugby a României va juca finala World Rugby Nations Cup de la București cu Argentina Jaguars. Meciul programat duminică seara, de la ora 20:00, pe Stadionul „Arcul de Triumf”, îl va readuce în echipa „stejarilor” pe unul dintre cei mai promițători tineri jucători ai momentului, Vlad Nistor.
În vârstă de 21 de ani, Vlad Nistor a debutat la naționala de seniori în urmă cu doi ani, într-un meci la IRB Nations Cup, cu Rusia. Jucătorul originar din Gura Humorului a fost căpitanul tuturor echipelor de juniori, a urmat tradiția familiei în sportul cu balonul oval, iar la 18 ani avea să ia singur drumul Franței pentru un contract cu Academia de Rugby a celor de la Castres Olympique, ce tocmai câștigase titlul la seniori în TOP 14, unul dintre cele mai puternice campionate din Europa. Colegii îl alintă „Abraham Lincoln”, datorită asemănării cu personajul istoric, primele antrenamente de rugby s-au lăsat cu plecare acasă, iar acum se află în fața celei mai mari provocări sportive, aceea de a prinde lotul României pentru Cupa Mondială din Anglia. „Este visul fiecărui jucător să-și reprezinte țara la Cupa Mondială, îmi doresc să joc, să fiu acolo, ar fi pentru mine o experiență incredibilă, mai ales că sunt tânăr. Vreau să profit de șansa care mi s-a dat, să arăt că merit să fiu în lot, că pot ajuta echipa pe teren. Trebuie să muncesc mult mai mult individual ca să ajung acolo, însă voi lupta pentru acest lucru”, punctează Vlad, cu hotărâre.
Vlad Nistor joacă linia a treia și este și prinzător în tușă FOTO: Tony Vaio
A fost format la Academia de la Castres Este printre primii jucători pe care îi remarci pe teren. Și nu datorită gabaritului impresionant (1,92 si 105 kg) sau a înfățisării originale, ci a unei tehnici individuale mai rar întâlnite la un jucător român atât de tânăr. O maturitate și o prezență în jocul deschis care impresionează și care nu rezonează cu cei 21 de ani pe care îi are. Pe teren zâmbește puțin, vorbește și mai puțin și este permanent în urmărirea balonului. Vlad Nistor este considerat unul dintre cei mai talentați și promițători rugbiști români. Aprecieri care au venit în urma evoluțiilor cu naționalele de juniori și au crescut după cei trei ani petrecuți la Academia de formare de la Castres. „Practic eu am crescut cu balonul de rugby în mână, toată copilăria mi-am petrecut-o aproape de acest sport. Nu a fost nimic nou pentru mine să intru pe teren și să joc. Poate contactele un pic mai dure de la început au fost o noutate pentru că nu te aștepți să fie chiar așa”, începe firul povestirii. Își caută cu atenție cuvintele și vorbește calm, cântărind parcă toate sensurile vorbelor pe care le spune.
„Concurența să prinzi echipa e foarte mare. Toți muncim și încercăm să dăm totul pe teren. Nu m-am gândit niciodată cât trebuie să muncesc. Am ales rugbyul și știu că fără muncă zilnică nu ai cum să reușești în ceea ce-ți propui”
Vlad Nistor
Rugby-ul, moștenire de familie Cel care i-a îndreptat pașii spre acest sport a fost tatăl său, Florin Nistor, unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați antrenori de copii și juniori din Moldova. Cu tatăl antrenor de rugby și fratele mai mare, Andrei, care practica deja rugbyul, alegerea lui Vlad nu putea fi alta, chiar dacă începutul a fost mai greu. „Cred că aveam 5 sau 6 ani când am mers la primul antrenament, ca să văd despre ce e vorba. Însă băieții erau mai mari, mi-am luat câteva placaje, am plecat amețit de acolo și când am ajuns acasă i-am spus tatei că rugbyul nu e pentru mine”, zâmbește el. A stat departe de teren doar doi ani, după care s-a reîntors, și mai ambițios. „Am început să văd meciuri la televizor, prietenii mei jucau, toată lumea de lângă mine vorbea de rugby. Era greu să stai departe. Adevărul e că o dată ce pui mâna pe balon, nu mai ai scăpare. Sunt un tip ambițios și m-am întors pentru a-mi arăta că pot face absolut tot ce îmi propun”, explică apăsat. O maturitate timpurie în gândire care avea să îl ajute în toate deciziile de mai târziu. Pe lângă pasiunea pentru rugby a tatălui, a preluat și postul pe care acesta evoluase ca jucător, linia a treia.
În familia Nistor, Vlad, Andrei și părinții Lucia și Florin, rugbyul a devenit deja tradiție FOTO: Arhivă personală
„Tata a fost un antrenor aspru, care nu m-a menajat” Au urmat mii de ore de antrenament, cantonamente și primele meciurile la naționala de juniori. Faptul că l-a avut antrenor chiar pe tatăl său nu i-a ușurat niciodată situația, așa cum am fi tentați să credem. „Tata a fost un antrenor aspru, care nu m-a menajat. Atunci îmi era greu și nu înțelegeam de ce e așa de dur cu mine, acum însă îi mulțumesc pentru tot”, spune Vlad. Seriozitatea și rigurozitatea în pregătire, respectul pentru valorile tradiționale, mândria de a purta tricoul României, au fost primele lucruri învățate acasă, în familie. „Să fiu modest, să ascult pe toată lumea, de la antrenor, la preparator fizic, să nu păcălesc sportul pentru că mă păcălesc pe mine, sunt cuvintele tatălui pe care le port tot timpul în minte. A fost sfatul cu care am pășit în rugby și cel după care intru în fiecare zi pe teren”, dezvăluie acesta. De câte ori vorbește de familie ochii căprui i se luminează și în glas i se simte emoția. În 2011, pe când se afla cu România la Europenele de U18 din Franța a fost remarcat de oficialii mai multor cluburi din Hexagon, aflați în căutare de tinere talente. Un an mai târziu, Lyon și Castres și-l disputau pe puști. „Am ales Castres pentru că ei au făcut primii oferta și pentru că știam că e un club de tradiție în Franța”, spune el.
Vlad (primul din stânga) alături de colegi la CE U19 din Portugalia, în 2012, anul în care a făcut pasul spre Franța FOTO: Arhivă personală
„Este o mândrie pentru mine selecția în echipa României pentru că sunt un jucător tânăr și faptul că sunt aici îmi dă încredere în mine și mă motivează suplimentar în pregătire, dar mă ajută să și cresc în valoare”, Vlad Nistor
Franța între antrenamente, alimentație și comunicare În 2012, Vlad a promovat Bac-ul, și la 18 ani a luat viața în piept de unul singur, într-o țară unde nu știa nici limba și nici ce îi va aduce viitorul. „Cel mai greu a fost să învăț franceza, să mă obișnuiesc la tot ce înseamnă stilul francez, de la mâncare, la mentalitate, la joc. Transferul în Franța mi-a schimbat viața pentru că dacă era să rămân în România aș fi trecut direct la seniori, acolo însă am putut să joc cu cei de vârsta mea, să cresc treptat ca să pot fi pregătit pentru prima echipă”, povestește el. Își însoțește cuvintele cu gesturi largi și uneori își trece mașinal, mâna peste barbă. O înfățișare dură la prima vedere care nu reușește să ascundă însă trăsăturile încă, copilărești.
Imnul se cântă cu mâna la inimă. Căpitanul naționalei de juniori, Vlad Nistor (primul din stânga) alături de colegii săi FOTO: Bogdan Giurgiu
În Franța a profitat din prima clipă de șansa care i s-a oferit, iar progresele au început să se vadă repede, de la echipa de U19 a Academiei fiind trecut la cea de U23. Învață ce înseamnă profesionalismul în sport și pregătirea pe care trebuie să o faci de unul singur pentru a te autodepăși și a da totul pe teren. „Am început să am o viață mult mai profesională, mă trezeam dimineața, mergeam la antrenament, făceam tehnică individuală foarte mult, lucruri ce m-au ajutat să mă dezvolt ca jucător, dar și ca persoană. Pe lângă antrenamente aveam foarte multe discuții despre alimentație, despre viață, despre comunicare personală. Totul era foarte strict, bine planificat și am înțeles repede că trebuie să îmi gestionez cât mai bine timpul, pentru că doar de mine depinde viitorul pe care mi-l voi face. Au fost și momente mai grele, la început, dar eram obișnuit cu munca și îmi spuneam tot timpul că nimic nu e imposibil când îți dorești ceva”, dezvăluie el. Contractul semnat doar pentru an s-a prelungit pentru încă un sezon și apoi, încă o dată până, în 2016.
Jocul constant i-a adus lui Vlad locul în echipa de U23 a celor de la Castres FOTO: Christophe Kremer
Debut la 19 ani pentru România La un după ce a început să joace în Franța a venit și prima convocare la naționala de seniori. Abia împlinise 19 ani și era un record de vârstă în condițiile în care jucătorii din pachetul de înaintare debutează în prima echipă când ating o anumită maturitate. „Nu mă așteptam să fac pasul atât de repede la naționala mare, nu credeam că o să mi se ofere șansa să joc pentru seniori , la 19 ani. Visul meu a fost dintotdeauna să ajung aici, să joc pentru România, pentru țara mea”, spune el. Debutul a fost chiar în cadrul competiției ce are loc acum la București, dar care în 2013 avea denumirea de IRB Nations Cup. Prima prezență în tricoul cu frunza de stejar i-a dedicat-o fratelui său, Andrei, ce evoluează în SuperLiga Națională de Rugby, la U Cluj. „Am o relație specială cu el, suntem foarte apropiați, mă gândesc tot timpul la el, vorbim foarte mult, ne încurajăm. Andrei a crezut foarte mult în mine, încă de la început”, spune mezinul familiei Vlad. România câștiga atunci partida, cu 30-20, puștiul de 19 ani marca un eseu, însă nu a fost validat pentru că a venit după un înainte al românilor. „Debutul la națională a fost cel mai frumos moment al carierei mele, de până acum . Eram atât de emoționat încât nu-mi amintesc nimic din acel meci. Nu-mi venea să cred că voi juca alături de cei cărora cu puțin timp înainte veneam și le ceream tricourile, după meci”, spune el.
La primul meci pentru România, Vlad și-a scris pe bandajele de joc numele fratelui său FOTO: Arhivă personală
„Vlad este un jucător tehnic, abil, valoros în jocul deschis. A progresat foarte mult în ultimul timp și cred că în doi, trei ani are șanse mari să joace în Top 14, prima ligă din Franța „
Mihai Macovei, căpitanul României
Vrea să ajute România să câștige turneul de la București Vlad Nistor este aproape de a face pasul în cel mai puternic campionat european, Top 14, în Franța, însă a rămas tipul modest care pleca de la Gura Humorului pentru a-și crea propriul destin. Refuză să fie numit cel mai bun sportiv al generației lui și ocolește cu grijă cuvintele mari. „Niciodată nu m-am considerat cel mai bun și de câte ori am intrat pe teren m-am gândit că pot da peste cineva care e mai bun decât mine și asta mă ajută foarte mult în pregătire. În rugby cred că nimeni nu gândește despre el că e cel mai bun dintre colegii lui, ci că este acolo pentru a-și ajuta colegii. Nu m-am gândit că aș putea fi vârful unei generații, e periculos să ajungi să crezi lucrurile astea pentru că poți să ai surpriza să cazi într-un fel de autoadmirație”, frapează, încă o dată, prin sinceritate. Ia meci cu meci pentru a crește și a-și atinge obiectivele pe care și le propune. Duminică, în finala cu Argentina Jaguars, jucătorul echipei Castres de U23 crede în șansa României de a câștiga trofeul. „Va fi un meci greu, dar numai prin astfel de jocuri poți crește. Suntem încrezători în noi, în șansa pe care o avem și ne dorim să repetăm jocul bun făcut cu Namibia. Cred că dacă vom respecta planul de joc și vom reuși să alternăm jocul între compartimente, iar grămada și tușa vor merge bine, vom da spectatorilor un meci frumos. Argentina e puternică pe grămada, ca și noi și joacă mult balonul, din toate zonele. Sper să facem un meci deschis, spectaculos”, spune acesta. Un ultim meci la competiția de la București, însă un prim pas spre competiția din Anglia.
Fiecare antrenament este ca un meci pentru Vlad FOTO: ProSport
„Abraham Lincoln” de România Încă din primul cantonament cu naționala de seniori, Vlad Nistor s-a ales cu o poreclă inedită, Abraham Lincoln. Nu doar din cauza bărbii ce amintește de importantul om politic, ci și a asemănării fizice. „La un moment dat am venit fără mustață la o reunire a lotului și colegii mi-au făcut o poză, au scos de pe net o fotografie cu Abraham Lincoln, au ajuns la concluzia că semănăm și așa mi-a rămas porecla”, se amuză acesta. Și-a lăsat barbă pentru că a fost o dorință de când era la juniori, fiind de părere că acest lucru îl va face să pară mai matur și mai dur pe teren. Acum s-a obișnuit cu această înfățișare și îi este greu să renunțe la ea. „Întotdeauna mi-a plăcut să schimb ceva, să fac ceva nou. Copil fiind mi se părea că așa, cu barbă, sunt mai de temut pe teren, însă până la urmă respectul adversarilor ți-l câștigi nu prin înfățisare, ci prin ceea ce joci”, încheie el.
Fotografia de la care a pornit porecla Abraham Lincoln
Abraham Lincoln a fost unul dintre cei mai mari președinti ai Statelor Unite ale Americii. Lincoln a condus SUA în timpul Războiului Civil, a conservat Uniunea (statele din Nord și cele din Sud) după acest conflict, a abolit sclavia, a întărit guvernul federal și a modernizat economia. A fost asasinat pe 14 aprilie 1865 și a murit o zi mai târziu.
Vlad NISTOR CV
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER