SPECIAL | Marcel Toader, rugbistul: tonic, dedicat, valoros. „A avut probleme cu femeile, nu cu rugbiul”. Portretul fostei aripe a naționalei, creionat pentru ProSport de foștii săi colegi

Înainte de a fi ajuns un personaj monden, Marcel Toader a fost un rugbist de top. Colegii săi din anii 80 își aduc aminte cu nostalgie și regret de fosta aripă a naționalei și a celor mai bune echipe din țară: Farul, Steaua și Dinamo. Marcel Toader s-a stins la 56 de ani, din cauza unui infarct.

Numele mari ale rugbiului românesc din anii 80 s-au strâns la capela unde este depus Marcel Toader, pentru un ultim omagiu adus fostului lor coleg. Marin Moț a venit cu sufletul cernit și cu o coroană de flori din partea CSA Steaua, unde Toader a jucat între 1982 și 1987. „A venit la noi de la Farul Constanța. L-a adus Theo Rădulescu în 1982, alături de încă 13 jucători din toată țara. Eu am venit de la Baia Mare, el și cu alți trei de la Farul. Nu cred că am vreo amintire tristă sau negativă cu el. O singură dată a părut că face o șmecherie, atunci când a plecat de la noi. A venit să ne spună că mama lui este bolnavă și că trebuie să se transfere mai aproape de ea, la Constanța.

Și-a luat acordul, dar a plecat la Dinamo. În rest, un jucător bun, un om deosebit. A avut probleme cu femeile, nu cu rugbyul. De altfel, nu înțeleg de ce și-a dorit să ajungă subiect al unei anumite părți a presei. Nu este tipic rugbiștilor”, spune Marin Moț. Cu Steaua, Marcel Toader a câștigat trei titluri de campion național.

Dinamo a luat un rând de echipament la transferul lui în Franța

Mircea Paraschiv a trecut și el pe la căpătâiul fostului său coleg de națională, dar și de la Dinamo. Paraschiv a fost căpitanul naționalei la prima ediție a Cupei Mondiale din 1987, unde a participat și Marcel Toader. „Marcel a făcut parte dintr-o generație bună, care a continuat ce am făcut noi, cei dinaintea lui. Era mai mic cu opt ani ca mine. Un băiat liniștit, dedicat, respectuos. Dacă nu avea aceste calități nu ar fi prins echipa națională în acei ani, când nu duceam lipsă de valori în țară. Nu ne-a făcut niciodată probleme.

La Dinamo a venit în 1987, l-a adus Ion Țuțuianu. În 1990, când am preluat eu echipa, Marcel a plecat în Franța. A primit o ofertă din Franța și deși începuse campionatul a venit la mine să-l las să plece. A pus o vorbă bună pentru el și comandantul de atunci al clubului, Marin Gostin. Am luat pe el un rând de echipament, iar când am mers în Franța cu echipa ne-au cazat o noapte la ei. Francezii au plătit tot”, povestește Paraschiv (64 de ani). Marcel a jucat în Franța la Cavallion, în liga a doua. La Dinamo, Marcel a jucat atât ca aripă, cât și ca fundaș.

Echipa națională în anii 80: Marcel Toader, rândul al doilea (de sus în jos), primul din dreapta

„Tarzan”: „Era respectuos și modest, nu se ținea cu nasul pe sus, că e VIP”

Marcel Toader a îmbrăcat de 30 de ori tricoul primei reprezentative, marcând trei eseuri. Două dintre ele au avut loc la Cupa Mondială din Australia și Noua Zeelandă, în meciurile cu Zimbabwe și cu Scoția. Cea mai mare performanță a sa rămâne victoria în fața Franței, de la Auch. Pe 24 mai 1990, „Stejarii” învingeau Franța la ea acasă cu 12-6, meci în care aripa Marcel Toader (nr. 14) a bifat toate minutele. „În meciul acela toți am dat maximum. Și Marcel a jucat până la ultima picătură de energie”, povestește Gheorghe Ion, supranumit „Tarzan”. „L-am cunoscut bine, și de la națională, și de la Dinamo. Un băiat de mare calitate, vesel, dar și un jucător de rugby bun.

După ce a încheiat activitatea sportivă am păstrat legătura. Nu știu cum era cu alții, dar față de mine a păstrat același respect din totdeauna. Era modest, nu se ținea cu nasul pe sus, chiar dacă devenise VIP. Chiar mai aveam glume cu el pe tema lucrurilor care mai apăreau despre el prin presă… Știu că în urmă cu ceva ani a suferit un preinfarct. Trebuia să aibă mai multă grijă de el”, spune și „Tarzan”.

Marcel Toader, la o ședință tehnică a lotului național (în plan apropiat, stânga)

„Mă lua durerea de cap când vedeam ce se scrie despre el prin ziare”

Unul dintre cei mai afectați de dispariția sa tragică este Andrei Gurănescu, și el fost coleg la Dinamo. „De când am aflat veste nu mai dorm. Când am venit la Dinamo, Marcel m-a luat pe lângă el. Eu sunt cu trei ani mai mic de vârstă ca el. Când lipsea colegul lui mă lua și dormeam în cameră cu el. Era vesel, băiat de viață, niciodată figurant. De aia mă lua durera de cap când vedeam ce se scrie despre el prin ziare. Nimic nu era adevărat. L-am purtat mereu ca pe un prieten în amintiri și în suflet. A fost extraordinar, și ca om, și ca jucător”, spune Andrei Gurănescu.

La Dinamo, Marcel Toader s-a transferat în 1987 atât ca jucător, cât și ca militar. A fost angajat ofițer de miliție, de unde a demisionat când a plecat în Franța. Înainte de 1989, era extrem de greu să pleci la marea rivală, indiferent de direcție. Marcel Toader a fost unul dintre puținii care au reușit acest lucru.

Marcel Toader s-a stins din viață la vârsta de 56 de ani.