SPECIAL | Născută pentru a fi campioană. Fostă medaliată mondială la gimnastică, Dana Druncea a cucerit bronzul olimpic la canotaj: „Nu fac efort fizic, dar am o mare responsabilitate în barcă”

Dana Druncea a demonstrat până la vârsta de 25 de ani că imposibilul nu există în sport! Prin muncă și ambiție, românca a realizat un lucru greu de crezut: Dana a triumfat de-a lungul carierei profesioniste în două sporturi diferite, gimnastică și canotaj, cea mai importantă performanță fiind realizată chiar sâmbătă, la JO de la Rio, prin cucerirea medaliei de bronz împreună cu echipajul feminin de 8+1.

Druncea, cârmaciul echipajului nostru, are o poveste specială, devenind medaliată olimpică la canotaj după ce în urmă cu 9 ani câștiga bronzul pentru România în concursul pe echipe, la Campionatul Mondial de gimnastică de la Stuttgart! Daniela s-a retras din gimnastică în 2009, iar după un an și jumătate s-a apucat de canotaj, făcând o schimbare curajoasă și în același timp inspirată, dacă ne luăm după ultimele rezultate obținute de români în cele două sporturi.

Druncea, canotoare medaliată cu bronz la JO de la Rio: „În gimnastică îmi era mult mai greu”

Discuția dintre Dana și reporterul ProSport a pornit de la sacrificiile făcute pentru medalia de la Rio, iar concluzia este aceea că sportivă născută la Buftea se simte mult mai împlinită în canotaj, deși păstrează amintiri frumoase și din vremea în care făcea parte din lotul național de gimnastică: „Medalia de bronz câștigată aici, la Rio, înseamnă foarte mult pentru mine. Îmi amintește de toți anii petrecuți în canotaj începând din 2009. Sacrificiile sunt multe și aș preciza aici timpul liber. Timpul liber pentru un sportiv de performanță este foarte limitat. Stai într-un cantonament continuu pe parcursul a 11 luni, așa că mai ai doar o lună de vacanță la finalul competițiilor. Gimnastica pentru mine rămâne ceva frumos, cu un final nu prea sclipitor. Un final care m-a ambiționat foarte tare, care m-a făcut să îmi doresc să fac altceva și să reușesc mult mai multe lucruri în altă disciplină sportivă. În gimnastică îmi era, recunosc, mult mai greu”. 

„Îmi înțeleg perfect colegele din barcă”

Dublă campioană europeană la canotaj (Sevilla 2013 și Belgrad 2014), Dana vorbește cu modestie despre rolul ei în echipajul României, având numai cuvinte de laudă pentru colegele pe care le coordonează în timpul curselor. Pe lângă faptul că ține ghidajele ambarcațiunii și le încurajează în permanență pe fete, cârmaciul trebuie să realizeze programul echipei și să fie un liant între antrenor și echipă. Dana a trecut astfel de la o muncă fizică teribilă la antrenarea abilităților mentale și organizatorice pe care un cârmaci de top trebuie să le dețină: „Eu, ca și cârmaci, nu fac efort fizic dar am cu adevărat o mare responsabilitate în barcă. Datorită faptului că știu din gimnastică ce înseamnă efortul fizic, reușesc să-mi înțeleg perfect colegele din barcă, și le aprecize foarte mult pentru efortul pe care ele îl depun. Ele sunt cele care fac cel mai mult acolo, în barcă. Eu ajut pe fiecare cum știu mai bine: cu vorbe, încurajări și ceva indicații”.

Dana Druncea, despre sprintul superb de la Rio și sfatul motivațional primit de la antrenori

Echipajul României, format din Roxana Cogianu, Ioana Strungaru, Mihaela Petrilă, Iuliana Popa, Mădălina Bereș, Laura Oprea, Adelina Bogus, Andreea Boghian și Daniela Druncea, a încheiat finala pe locul trei, în urma reprezentantelor SUA (aur) și a echipajului Marii Britanii (argint). Cursa a avut un final grozav, fetele noastre reușind un sprint de final fantastic în condițiile în care se aflau pe ultimul loc după 1.500 de metri. Dana Druncea a explicat cum au reușit recuperarea care a adus delegației României a patra medalie la JO de la Rio: „Pentru cursa de finală s-a discutat destul de mult cu domnii antrenori. Aș putea spune că sprintul de final a făcut parte din strategia noastră, după indicațiile primite de la antrenorii Mircea Eugen Roman, Doina Ignat și Veronica Cochela Cogianu: «Când simți că nu mai poți, atunci să îți dorești mai mult să tragi cât de tare poți». În încheiere vreau să le mulțumesc tuturor celor care au participat la pregătirea noastră și mai ales colegelor care au luptat până la capăt și au făcut o cursă minunată”.