Straie de bronz!** D”Artagnan din Iași

Cosmin Hănceanu a furnizat marea surpriză a sabiei românești la
Mondialele de la Paris. Sabrerul de 24 de ani a obținut medalia de
bronz, cedând doar în fața sud-coreeanului Woo Young Won, noul
campion mondial al probei.

După ce în 2009 și-a făcut încălzirea cu două medalii cu echipa,
aur (CM Antalya) și argint (CE Plovdiv), Cosmin Hănceanu a spart
gheața și la individual. Într-o competiție în care speranțele se
îndreptau spre vicecampionul mondial Rareș Dumitrescu și spre mult
mai experimentatul Florin Zalomir, Hănceanu a „înțepat” decisiv
până în penultimul act. O determinare care l-a făcut victimă, în
optimi, chiar pe colegul alături de care a tras un deceniu, în sala
de la Iași, Tiberiu Dolniceanu. „Cosmin are o mare calitate
necesară acestui sport, sclipirea de moment. E incredibil cum poate
simți acea fracțiune de secundă care poate face diferența într-un
asalt decisiv”, dezvăluie Iulian Bițucă, cel care i-a îndrumat
pașii pe planșă timp de 12 ani.

Joaca
de-a scrima
De altfel, antrenorul ieșean este cel care l-a și descoperit,
întâmplător, în urma unei selecții în școli. Cosmin avea 10 ani
când a pășit în sala de scrimă și niciun gând să rămână. „Pentru un
copil dinamic, în primele zile scrima poate părea un sport
plictisitor. La început, mai mult ne-am jucat, am încercat să îl
obișnuiesc cu venitul la sală, abia după trei luni, când a pus mâna
pe sabie, a dat semne că îi place”, rememorează Bițucă.
Primele concursuri, emoțiile, gustul victoriei, care l-a făcut să
dedice și mai mult timp sabiei, compun imaginea unui tip modest și
muncitor, pentru care performanța înseamnă perfecțiunea. „Stă ore
bune după antrenament să repete un procedeu până îi iese perfect.
Iar faptul că e dreptaci aduce cu sine o muncă dublă față de cea
depusă de un stângaci, care teoretic este mult mai avantajat pentru
un astfel de sport”, continuă antrenorul.

La un
pas să renunțe pentru Științe
A urmat o muncă titanică, în care volumul depus a variat săptămânal
între 30 și 40 de ore de antrenament. Drumul spre medalie al
sportivului legitimat acum la Steaua nu a fost întotdeauna ușor.
Cea mai grea încercare, pentru care a fost gata să renunțe la
sport, a fost împăcarea învățăturii cu antrenamentele. „A fost
dificil, pentru că părinții lui doreau ca el să urmeze Științele
Economice, iar el dorea să continue cu sportul. Am vorbit mult cu
ai lui, am încercat să îi conving că poate face ambele lucruri
bine. Dar m-am temut pentru el. Acum suntem toți fericiți”,
punctează Bițucă. O fericire care a prins formă în debutul
concursului de la Paris. Un bronz mondial, care poate fi doar
preambulul unui metal mai strălucitor în concursul cu echipa de
peste câteva zile.