Turneul de Mare Șlem de la Roland Garros a fost, de pe vremea lui Ilie Năstase, Ion Țiriac, a Virginiei Ruzici și Florenței Mihai, până la tenisul zilelor noastre condus de Simona Halep, competiția celor mai mari performanțe și a celor mai intense emoții românești. Turneul marilor succese la simplu. Asta chiar dacă „Nasty” ridica primul trofeu de Grand Slam deasupra capului la US Open.
Parisul le-a priit „tricolorilor”, iar raliurile construite cu multă răbdare, udate cu broboane de sudoare și ridicând valuri de praf roșu la fiecare mișcare violentă a picioarelor, au fost trăite de fani cu respirația tăiată și pulsul în tavan, în fața monitoarelor, a televizoarelor, uneori la terase, în parc, sau în cinematograf.
Duminică, începe numărătoarea celor 15 zile ale „French Open 2015” – Campionatul Mondial al tenisului pe zgură. Primul nume care va fi pe buzele românilor va fi Simona Halep – finalistă în 2014 în capitala Franței. Irina Begu, Alexandra Dulgheru, Monica Niculescu, Andreea Mitu, Raluca Olaru, Horia Tecău și Florin Mergea completează „armata” românească care dă asaltul direct pe tablourile principale în 2015, misiunea lor fiind și aceea de a ne oferi alte momente fabuloase care să se alăture sau să depășească Top 10-le meciurilor care ne-au ținut cu sufletul la gură pentru români, la Roland Garros.
1973 Ilie, mereu primul laureat al tenisului româninesc
Primul număr unu din istoria tenisului masculin a fost totodată primul campion de Grand Slam sub „Tricolor”, la „French Open”. „Mister Năstase” s-a impus la Paris la dublu, alături de antrenorul-manager-partener Ion Țiriac. A recidivat la simplu, plasând prima piesă pe harta succeselor autohtone de la Paris. Ironia destinului, la Paris – oraș al iubirii, a arătat calea succesului pentru România un aventurier care nu s-a sfiit să pozeze ca „super-lover”, băiat-rău” sau „rule-breaker”. Ilie s-a impus fără a pierde vreun set și niciun „muritor”, până la Rafael Nadal, în 2008 (apoi în 2010), nu a izbutit să-l imite și să nu lase nici măcar un set adversarilor în drumul spre trofeu.
1977 Cele cinci seturi decisive jucate de Florența Mihai pentru prima finală cu o româncă la fileul parizian
În 1977, tenisul nu era „mainstream” în România și nu era televizat pas cu pas, ca în prezent, nici chiar la nivel mondial. Florența Mihai devenea prima finalistă într-un turneu de Grand Slam a tenisului feminin românesc, după o serie incredibilă de patru victorii în trei seturi, din totalul de șase meciuri. Finala a adus al cincilea set decisiv, de data aceasta pierdut net.
Stabilind detașat recordul pentru cele mai multe meciuri de trei seturi jucate la acea ediție, calificată și în finala de la dublu mixt, alături de Ivan Molina, Florența Mihai debuta lin, cu o victorie 6-3, 6-3 în primul tur împotriva franțuzoaicei Guedy. A urmat o revenire în al doilea meci de la 0-1 la seturi, în fața reprezentantei Angliei, Leslie Charles: victorie 4-6, 6-3, 6-3. Turul trei a adus cel mai dur meci: 3-6, 6-3, 8-6 cu Helga Masthoff – al doilea cel mai lung decisiv al ediției din 1977. Iar Florența Mihai era la jumătatea drumului: sfert de finală cu perla Africii de Sud, Linky Boshoff, adjudecat 6-3, 4-6, 7-5 de româncă, moment de respiro cu o victorie mai lejeră, 7-6, 6-3 în fața americancei Janet Newberry, care i-a adus calificarea în finală. Mima Jausovic (Cehoslovacia) i-a refuzat româncei titlul, prin victoria carierei 6-2, 6-7, 6-1. Numele actualei membre a forului care conduce tenisul românesc este poate mai necunoscut compareativ cu cel al Virginiei Ruzici, dar aceasta este prima „performeră” sub Tricolor.
1978 Singurul titlu de Mare Șlem din tenisul românesc feminin, „by Virginia Ruzici„
Virginia Ruzici ducea până la capăt, la 12 luni distanță, ceea ce Florența Mihai a lăsat la un set de împlinire. Actualul manager al Simonei Halep câștiga turneul de la Roland Garros, după o finală-revanșă pentru România, cu Mima Jausovic, 6-2, 6-2. Ruzici a dominat net ultimul act, așa cum a fost de faptul scriptul preferat, în șase din șapte meciuri ale ediției din 1978 – cu un singur set cedat, în sferturi, în fața reprezentantei Argentinei, Bonicelli, învinsă la limită, cu 8-6 în setul decisiv. „Am fost poate mai inconștientă, uneori o primă finală este mai ușoară decât a doua„, rememora în 2014 Virginia Ruzici primul, dar totodată ultimul succes de la Paris. A fost finala în care a reușit să își facă jocul caracteritisc, să își valorifice deplasarea în teren, reacția bună, în care nu a resimțit presiune, nu a jucat pentru a mulțumi pe nimeni.
În 1980, în finală, Virginia Ruzici se lovea brutal de zidul Chris Evert – regina absolută de la Paris, cu cele mai multe titluri la Roland Garros în era Open (șapte). Americanca îndrăgostită de zgură pentru că îi lăsa o fracțiune de secundă în plus pentru a-și gândi punctul, pentru a-și calcula următoarea lovitură și a-și pune astfel în dificultate adversara, în condițiile în care fizicul său nu îi oferea oportunitatea de a-și depăși prin forță brută oponenta, așa cum a recunoscut franc la microfonul Eurosport prefațând ediția din 2015 pe care o va analiza zi de zi pentru postul de televiziune, și-a fructificat toate atuurile. De partea cealaltă, Virginia a fost prea emoționată, ușor împrăștiată. „Mi-am dorit mult prea mult să joc pentru public și din păcate mi-am ratat finala„, explica Ruzici în 2014, pentru ProSport.
1997 Irina Spîrlea a condus-o pe Steffi Graf!
Când tragi linie, Irina Spîrlea a fost mai bună pe ciment. La US Open, mai mult decât la Australian Open, grație semifinalei din 1997. Prima prezență în optimi la un Grand Slam a sportivei care a înfruntat-o cu tupeu-spre-obrăznicie (cum a scris presa vremii) pe Venus Williams pe teren, a venit însă pe zgura de la Roland Garros. Și tot aici a venit și singurul set câștigat în fața nemțoaicei dominatoare în ciricuitul WTA, Steffi Graf. Cele două nu s-au întâlnit niciodată pe ciment, nici pe iarbă, însă în 1997, Irina câștiga primul set, la tiebreak, împotriva campioanei ultimelor două ediții. Tricolora a fost la un set distanță de a-și îmbunătăți cel mai bun rezultat pe zgură, însă Steffi a tras puțin de ea și a amânat cu un tur eliminarea din turneu, cu un dublu 6-2, 6-2 în seturile doi și trei.
2000 6-0 cu liderul mondial Martina Hingis pentru Ruxandra Dragomir
Ruxandra Dragomir a atins de șase ori faza optimilor de finală la Roland Garros, de la prima participare, în 1993, când o învingea pe Kimiko Date-Krumm (22 de ani la acea vreme, 19 WTA), o jucătoare care încă își mai poartă duelurile proprii pe terenurile de tenis prin turnee ITF dinafara Europei. 1997 era „anul Domniței Ruxandra”, pentru că Dragomir făcea un pas în plus, după ce trecea cu mari emoții de turul secund (8-6 în decisiv, cel mai lung set jucat vreodată la Paris de viitoarea conducătoare FRT).
O încărcătură emoțională mai mare a avut pentru mulți duelul de trei ani mai târziu, cu liderul la zi al tenisului feminin, „copilul-minune” al Elveției, Martina Hingis. Ruxandra avea de luat o revanșă directă în fața Martinei, după ce cu un an înainte, fusese eliminată tot în optimi de elvețiancă. Tabloul le-a scos pe una în calea celeilalte în aceeași fază a competiției, iar meciul a fost unul cu contre întâlnite doar la fete: prim set pentru favorita principală, fără emoții, apoi lecție totală predată de Dragomir, care a corijat-o pe Hingis, 6-0, și o nouă răsturnare dramatică de situație și un set categoric, decisiv, 6-1, pentru liderul mondial.
2002 Un tenismen de 1.000 de ori grăbit, „Cneazul” l-a răpus în trei seturi pe Tommy Haas
Andrei Pavel a jucat în turneele de Mare Șlem cu cei mai buni jucători a două generații – Agassi și Federer sau Murray, a jucat împotriva capilor de serie, dar 2002 a adus singurul său succes în fața unui tenismen clasat, la ora disputării meciului, între primii cinci din sportul alb. Pavel, într-o formnă de zile mari, l-a răpus pe neamțul Tommy Haas, 6-1, 7-6(9), 6-4. Au fost 159 de minute de tenis perfect din partea lui Pavel, în care a făcut prăpăd pe un serviciu ezitant al lui Haas, care a livrat în egală măsură ași și duble greșeli (câte zece). Pavel a dominat duelul loviturilor clasice de rever cu o singură mână – un „conflict” după care tenisul actual suspină amar. Motivația lui Pavel: soția însărcinată, aflată pe punctul de a-i naște băiețelul, într-un spital din Dusseldorf.
Povestea spusă chiar de Pavel arată că victoria în fața arianului cu milioane de fani nu a umplut de nicio culoare sala rezervată conferințelor de presă, la final de meci. A reușit să o facă plecarea în trombă, după întreruperea meciului din sferturi din cauza ploii, cu Alex Coretja, pentru a-și devea băiețelul abia născut. O cursă dus-întors într-o noapte, Paris – Dusseldorf, care l-a lăsat fără energie pe Pavel pentru a mai conta a doua zi, la 0-2 la seturi și 5-4 în setul trei poentru iberic.
2005 „Hăne cel Mare” cu Nalbandian
Victor Hănescu are propriul meci memorabil la Roland Garros, în optimi, ca și Pavel. Victoria împotriva lui David Nalbandian (11 ATP) este una dintre cele mai solide prestații din punct de vedere al forței mentale etalate din partea jucătorului care rămâne cea mai bună rachetă a României, la băieți, până în prezent. Românul a digerat eficient pierderea seturilor doi și trei după ce își adjudecase primul act. La 1-2 a reușit să îl dea peste cap pe argentinianul specialist atât în meciuri maraton, cât și pe zgură, cu 12 game-uri câștigate din 15 jucate. 6-3, 4-6, 5-7, 6-1, 6-2 este scorul care spune povestea unui meci în care „Hăne” a fost puternic la retur, puternic la serviciu, puternic mental – peste un tenismen care își distrugea de regulă oponenții, mai întâi mental.
A fost victoria carierei lui Victor, de la limita Top 100, mai surprinzătoare, mai impresionantă decât succesul în fața favoritului local, Gilles Simon, al șaptelea în lume, atunci când românul era un tenismen de Top 35 (în 2009).
2008 România a acaparat finala junioarelor
Simona Halep a atras atenția tenisului mare cu succesul de la Roland Garros, în competiția viitoarelor staruri. Dacă de regulă doar cei mai scrupuloși specialiști ai sportului alb stau cu ochii și pe juniori, spre deosebire de fani, 2008 a marcat însă un eveniment, pentru că România a fost sigură de trofeu, de la încheierea semifinalelor. Simona, a noua favorită a tabloului, s-a impus 6-3, 6-7(3), 6-2 cu Elena Bogdan. Se mișca deja foarte bine pe teren, era o jucătoare aparte, cu arme și inițiativă. Succesul de atunci de la Paris a motivat-o constant pe constănțeancă să repete performanța și la senioare. De partea cealaltă, Elena Bogdan s-a accidentat, s-a stins, a dispărut din prim-plan.
2009 „Ziua Copilului” a fost „Ziua Soranei”
Pe terenul Suzanne Lenglen, se scria „legenda agresivei Sorana”, o nou-venită care la 19 ani o punea pe fugă cu o dezinvoltură incredibilă pe Jelena Jankovic, jucătoare de categorie grea în circuitul feminin. Sportiva din Târgoviște își scria, chiar pe 1 iunie, cea mai importantă filă a carierei: calificarea în primul sfert de finală al unui turneu de Mare Șlem. „Scriitura”, adică felul în care Sorana a reușit acest succes, a depășit însă spectaculosul pur al rezultatului: 3-6. 6-0, 9-7 în fața reprezentantei Serbiei. Sorana a returnat mingi din fiecare colțișor al terenului al doilea al complexului de la Roland Garros, alergând din panou publicitar în panou publicitar și a rupt ritmul meciului prin urcări la fileu și atacuri în rafale. A fost leoaică în fiecare set, revenind și forțând-o pe „JJ” să producă tenis de super-clasă în manșa inaugurală, singura câștigată. „Sori” a fost un tăvălug neiertător în setul doi, iar în decisiv și-a dat „bacalaureatul” la gestionarea presiunii și rezistență fizică.
Schimburile de mingi au fost lungite de sârboaică, mult mai experimentată și aflată în căutarea unui triumf prin extenuarea fizică și mai ales psihică a adversarei. Jankovic s-a lovit însă ca de un zid și a plătit ea prețul schimburilor maraton. Cîrstea a dat replica perfectă după ce la 4-4 și-a cedat game-ul de serviciu, anulând game-ul pentru calificarea în sferturi al sârboaicei JJ, care nu a putut ajunge la minge de meci, oprindu-se la două puncte distanță, la 30-30. Cu re-break în buzunar în decisiv, Sorana a simțit momentul ultimului asalt la 7-7. Serviciu, apoi game de retur în care a atacat-o pe Jankovic cu toate loviturile din sportul alb: voleu, baloane încărcate de top spin, scurtă, cross, lung de linie, variația impusă de sportiva din Târgoviște fiind prea mult de dus pentru favorita cinci, epuizată fizic de duel. Acesta rămâne până în ziua de astăzi meciul de referință al carierei Soranei, un duel care ne lasă multura gustul amărui al unei neexploatări totale a unui talent imens.
2014 Simona este ingredientul special al celei mai frumoase finale WTA de Mare Șlem a ultimilor ani
Finala feminină de la Roland Garros din 2014 a fost meciul despre care s-a vorbit tot anul. Catalogat drept unul dintre cele mai spectaculoase ultime acte ale circuitului WTA, duelul pierdut de Simona, 4-6, 7-6, 4-6 la Maria Sarapova, a avut tensiune, răsturnări de situație și un finiș ratat de puțin de constănțeancă, în fața unei adversare mult, mult mai experimentate, care a știut pe final să folosească fiecare secundă pentru a distruge câte ceva din concentrarea adversarei și a-și apropia victoria. Agresivă, foarte mobilă pe teren, cu un plus de creativitate și cu un plus de prospețime, Halep a sedus în 2014, prin acest meci, tenisul mondial, și-a marcat locul în elită, a devenit protagonistă, depășind net statutul de „surpriză”.
2015 aduce două „tricolore” pe lista capilor de serie – Simona Halep plus, pentru prima dată, Irina Begu. Simona trebuie brusc să apere puncte, să confirme rezultatul precedent. Irina sau Alexandra Dulgheru pot face performanta carierei. Andreea Mitu poate fi surpriza. A bătut-o pe Bouchard, la Montreal, evoluează, progresează, are nevoie de un meci mare la un turneu mare, de puncte, pentru a puncta decisiv pentru ierarhia WTA. Dublul este bine reprezentat, dar Florin Mergea și Horia Tecău trebuie să rezolve problemele de detalii.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER