Lucrează ca freelancer, este pasionată de tenis și începând din 2007, „își trăiește visul”, făcându-și vacanțele în ritmul turneelor din tenis: „calendarul ei” include, în medie, zece turnee pe an, iar puncte fixe sunt „rendez-vous”-urile de la Rotterdam și ”s-Hertogenbosch, „de acasă”. Preferă meciurile circuitului ATP, în locul celor din WTA, și în 2015, an în care și-a îndeplinit un vis important – a fost în tribune la toate cele patru Grand Slam-uri, BRD Năstase Țiriac Trophy și-a făcut loc printre cele11 turnee care i-au scos olandezei Mariska O. mai mult de 8.000 de euro din buzunare. „Am fost trei zile, la început de turneu – de duminică până marți. În fiecare an, aleg și un turneu nou, la care nu am mai fost. Anul trecut am ales Bucureștiul, pentru că am avut câteva zile libere, juca Nico și nu mai fusesem niciodată în acea parte a Europei„, a povestit, pentru ProSport, cea care și-a anunțat prezența la ediția din 2014 a Openului de la București, pe pagina oficială de Facebook a turneului, cu zile bune înaintea competiției.
Mariska și-a fotografiat o parte a colecției de bilete: de la Cupa Davis, până la Roland Garros, via BRD Năstase Țiriac Trophy
„Am venit la București cu o cursă directă de la Amsterdam, un zbor de vreo 3 ore. La Paris de exemplu, am mers cu autobuzul de noapte și m-a costat drumul doar nouă euro, am mers și cu trenul – caut varianta cea mai ieftină. De la aeroport am luat autobuzul și apoi am mers pe jos – doar așa reușesc să iau pulsul real al orașului. Și este și un antrenament bun pentru condiția fizică„, afirmă Mariska.
La București pentru Nicolas Mahut. Mirajul protagonistului celui mai lung meci din istoria tenisului: „Nu se înghesuie atâția oameni în jurul lui”
În 2007, când a început să plece înafara țării la turnee de tenis, din circutul masculin, îl urmărea pe Rafael Nadal, iar primul turneu văzut din tribune a fost la Stuttgart, acolo unde a avut bilet în primul rând. „Atrage atât de mulți oameni. Și acum merg la meciurile lui, când pot, dar nu mai caut turnee ca să îl urmăresc în mod special. Când urmărești un jucător ca Nicolas Mahut, în jurul căruia nu se înghesuie atâția oameni, este ceva special. În 2013, la ”s-Hertogenbosch, nu aveam favorit pe tabloul de calificări. Cumva, Mahut m-a remarcat în timp ce îi făceam galerie la meci. S-a uitat de mai multe ori în direcția mea. A câștigat, a strâns pumnul tot spre mine, apoi am fost în tribune duminică. Și luni. Și marți. Miercuri nu am putut merge la turneu, dar i-am scris un mesaj pe Twitter că sper să mai fie în turneu și să îl văd din nou sâmbătă. S-a calificat în finală, iar la încălzire, m-a văzut și mi-a făcut cu mâna. A câștigat și atunci mi-am făcut curaj să îl rog să îmi semneze steagul Franței, nou-nouț. A părut impresionat„, a povestit Mariska.
Așa a început seria turneelor alese „pentru a-l vedea pe Nico”. „Îmi place să merg la meciurile lui. Îmi zâmbește, am impresia că se uită la mine în timpul partidelor și după victorii, batem palma„. După ce a luat autografe pe steag, mingi și pe cartea care spune povestea jucătorului francez de 33 de ani, a ajuns să fie o „apropiată”: au văzut câteva game-uri împreună, din tribune, atunci când Mahut a rămas la terenuri pentru a urmări un conațional sau un prieten și au început să se salute cu câte „doi pupici pe obraz”, sau o îmbrățișare. Mahut i-a decernat pe Twitter, titlul de „cel mai bun fan”.
2 prezențe la BRD Năstase Țiriac Trophy a strâns Mahut: în 2013 a fost învins în turul doi al calificărilor de Steve Darcis, iar în 2014, a cedat meciul de debut pe tabloul principal în fața lui Paul Henri Mathieu
Steagul Franței este singura constantă din bagajul olandezei: bannerele luate la turnee variază, iar uneori se adaugă și pompoane de majoretă
„Nu prea am vorbit cu lumea din jurul meu. Nu știu dacă asta s-a întâmplat pentru că cei din jurul meu nu știau engleza, sau pur și simplu nu au vrut să intre în vorbă. Îmi plac turneele mai mici, cu tribune apropiate de jucători. Cei de la standurile cu mâncare, pe care îmi place să le verific de cum ajung la turneu, m-au ținut minte din primul moment. Îmi aduc aminte de asta cu plăcere„, a povestit Mariska, chiar dacă a venit la București cu i-Phone și a plecat fără.
„Terenurile de antrenament, 4, 5 și 6, îți dau un sentiment… de vacanță. Ai senzația că ești într-o rezervație, un parc, nu într-un complex sportiv„, a descris Mariska terenurile pe care jucătorii se antrenează la umbra liliecilor înfloriți. Pe Mahut l-a urmărit acolo de două ori în pe durata vizitei de trei zile
De la turnee, Mariska a adunat suveniruri cât pentru a umple nu una, nu două ci „câteva cutii pline” cu programe, ziare, reviste, bilete, mingi și manșete ale jucătorilor. La BRD Năstase Țiriac Trophy, jucătorii au dat autografe de-a lungul celor 20 de ediții la marginea terenului, pe aleile complexului, la ieșirea din Centrul de Presă, la standurile sponsorilor din zona comercială, pe afișe, mingi mai mici sau mai mari, pe șepci, sticle de bere, pe pantofii sport, carnețele, evantaie sau direct pe tabletele fanilor mai mici sau mai mari.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER