Analiza revenirii magice a Simonei Halep, prin ochii unui psiholog sportiv: „S-a eliberat de statutul de favorită ca să devină favorită”

Sfertul de finală Simona Halep (4 WTA) – Elina Svitolina (6 WTA) a fost unul care a ridicat pulsul unei țări întregi. În loja de la Paris, doar Cahill era calm. S-a țipat mult, în multe case. S-au scăpat cuvinte grele în fața ecranelor televizoarelor. S-a stat cu ochii pe live-score, live-blog sau… pe orice era la îndemână. S-a dat cel mai probabil și câte un pumn în masă și s-or fi spus și câteva rugăciuni. Teo Cercel a plâns la final, în loja de la Paris, lângă Darren. A fost 6-3 și 5-1 pentru Svitolina, dar Simona a luptat. Și astfel, a revenit, a salvat minge de meci în tiebreak-ul setului doi și s-a calificat apoi în semifinală cu 3-6, 7-6(6), 6-0.

Simona Halep a început meciul din postura clară a favoritei. Nu doar în meci, ci și în turneu. Pe un tablou de opt în care doar românca noastră jucase vreodată o finală de turneu de Mare Șlem, această etichetă era pusă logic. Inevitabil. Automat. În presa înreagă, de la Paris până în Statele Unite. Svitolina, jucătoarea cu cele mai multe puncte pe 2017, nu era departe, avea victorie în ultimul meci direct (în finala de la Roma, ACEA finală, cu ACEA accidentare la gleznă a Simonei), dar era jucătoarea cu a DOUA șansă. Net. La 22 de ani, ucrainianca are o anumită maturitate și o echipă „profi” în spate. Dar… contextul era clar.

Meciul a început. Elina era pe „Svitolina Mode”. 2-0 la game-uri, iar primele două ture de serviciu le-a luat la zero. Simona părea ștearsă pe teren. Nici suficient de furioasă – deși a dat prima dată cu racheta de pământ după 20 de minute – nici suficient de motivată sau de pozitivă. Ușor… „Flat„, cum spun englezii.

Ioan Popoviciu, psiholog sportiv specializat pe jocul de tenis care în prezent lucrează cu Marius Copil, contribuind decisiv – spune arădeanul, la urcarea acestuia în Top 100, analizează rapid: „Simona interiorizează drama ei, să nu se vadă în afară. Și e cuminte de ochii lui Cahill„.

Svitolina face spectacol pe teren cu forehandul. Cu lovituri tari, cu lovituri care prind tușele și care o pun pe fugă pe Simona. Halep ia un break înapoi, dar pierde setul. Elina are 13 lovituri câștigătoare, Simona 4.

Ioan Popoviciu anticipează revenirea din setul doi. Este nevoie de restart. „Pe Svitolina intrată în transă însă, nu o scoți ușor de acolo. Este o variantă mai mentală a lui Halep„. Mai tare, mai hotărâtă. „Setul doi se echilibrează când crește presiunea pe Elina. Loviturile de forehand, toate acele lovituri winners sunt date de mișcare bună și de încredere. Pe Simona se pune presiunea de a fi favorită. Și nu îi convine statutul. O face încordată. Devine perfecționistă. Este șansa ei și poate că îi place ce se vorbește, dar pe teren nu se poate dezlipi de finalul loviturilor, in sau out. De aici încordarea. E concentrată pe rezultat„.

Simona își revine în ceasul al 12-lea. Când deja se accesau statisticile cu edițiile precedente ale turneelor de Mare Șlem, în căutarea celor 10 înfrângeri în două seturi din ultimii trei ani. Halep a salvat meciul la mustață. Cu minge pe tușă, apoi cu minge prăvălită de banda fileului pentru 8-6 în tiebreak-ul setului doi. Cu emoții. Cu luptă.

Concluzia, simplă. Una singură.

„S-a eliberat de statutul de favorită ca să devina favorită„, spune Ioan Popoviciu.

• Simona Halep joacă joi pentru un loc în finala turneului de la Roland Garros cu a doua jucătoare de pe lista capilor de serie – Karolina Pliskova, în jurul orei 17:30.

„Ea domina meciul. La 2-5 m-am așezat pe bancă și mi-am spus că meciul este pierdut. Apoi, am început să mă relaxez, poate tocmai pentru că mi-am spus că totul este gata. Am schimbat ritmul. Am încercat să o fac să se miște mai mult pe teren, să o fac să lase mai mult teren descoperit și s-a înâmplat. Nu știu cum, dar am reușit”,
Simona Halep