ATUNCI ȘI ACUM | Sloane Stephens este tipica „învingătoare în premieră în turneele de Mare Șlem” din acest deceniu. Contrastul tenisului din anii 2000 și 2010

Sloane Stephens (17 WTA) nu a depășit momentul primului succes în turneele de Mare Șlem. Pentru al doilea turneu consecutiv, americanca a pierdut în primul tur. La Beijing, Sloane a avut parte de o înfrângere mai drastică decât la Wuhan: conaționala Christina McHale i-a lăsat doar trei game-uri, într-un 6-3, 6-0 mai categoric și mai rapid decât dublul 6-2 pe care i l-a administrat săptămâna trecută Qiang Wang.

Privind înapoi, spre jucătoarele aflate încă în activitate care spărgeau gheața cu un prim titlu în turneele de Mare Șlem la începutul acestui mileniu, contrastul este evident. Am inclus-o și pe Martina Hingis, activă doar în proba de dublu la 20 de ani de la primul mare triumf al carierei, tocmai pentru că puștoaica de 16 ani care a luat pe sus tenisul mondial rămâne un etalon și o referință pentru toate și toți „wonder-kids”.

1997: Martina Hingis a câștigat primul titlu de Mare Șlem la Australian Open (primul din cinci). Începuse anul cu succes la Sydney, iar după turneul de la Melbourne a câștigat alte patru turnee. Elvețianca a jucat 10 finale consecutive în debut de an (prima înfrângere a suferit-o în finala de la Roland Garros) și doar de două ori în acest an Hingis a pierdut într-un turneu în sferturi.

1999: Serena Williams a câștigat primul dintre cele 23 de titluri de Mare Șlem, la US Open. A câștigat apoi, imediat, Grand Slam Cup – o variantă alternativă a Turneului Campioanelor, la care erau invitate să participe opt jucătoare – cele care au adunat cele mai multe puncte în turneele de Mare Șlem în acel an. A încheiat însă sezonul cu o înfrângere în primul tur la un turneu din Germania, de categorie inferioară.

2000: Venus Williams câștiga la Wimbledon primul dintre cele șapte titluri de Mare Șlem. De acolo, americanca a câștigat șase turnee consecutive, inclusiv titlul la US Open și a încheiat cu medalia de aur la Jocurile Olimpice de la Sydney.

2004: Maria Șarapova câștiga primul dintre cele cinci titluri de Mare Șlem ale carierei. Rusoaica a revenit în circuit cu două victorii decise la San Diego (6-3, 6-3 cu Osterloh și 6-0, 6-1 cu Gisela Dulko). S-a înclinat doar în sferturi, în fața unei jucătoare de Top 5 – Mîșkina. Iar anul îl încheia cu patru finale jucate în ultimele cinci turnee.

2004 : Svetlana Kuznetsova s-a impus, în premieră, la US Open. Rusoaica a continuat seria bună: titlu la Bali, finală la Beijing, semifinală la Filderstadt.

Scenariul s-a schimbat însă în circuitul WTA începând cu 2010.

2010: Francesca Schiavone a câștigat Roland Garros-ul. Primele două meciuri de la revenirea în circuit le-a pierdut: prima dată a învins-o Sorana Cîrstea, 7-5, 6-3, la Eastbourne, apoi Vera Dushevina (56 WTA) – 6-7, 7-5, 6-1, la Wimbledon. Mai mult, italianca a pierdut șase din primele nouă partide disputate în circuit după succesul de la French Open. Francesca a reușit să ajungă din nou într-un sfert de finală abia la US Open.

2011: Petra Kvitova a câștigat primul dintre cele două trofee la Wimbledon. Deși a câștigat primul meci (6-3, 6-2) la următoarele două turnee,  a fost învinsă la al doilea joc. Cehoaica a cedat în minimum de seturi cu 4 și 6 game-uri câștigate, în competiții de nivel Premier 5. A urmat „colapsul” de la US Open, fiind eliminată clar de Alexandra Dulgheru în primul tur. Și-a revenit însă chiar înainte de Turneul Campioanelor – victorie la Linz și victorie apoi înn competiția celor mai bune 8 sportive ale sezonului.

2011: Sam Stosur a câștigat US Openul. În circuitul asiatic a pierdut apoi de două ori consecutiv în fața Mariei Kirilenko. Australianca a pierdut două dintre primele trei meciuri disputate, apoi s-a revanșat cu o finală jucată la Osaka.

2012 – excepția Victoria Azarenka. Bielorusa a câștigat Australian Open-ul și a mers mai departe pe cai mari – titluri la Doha și Indian Wells, finale la Stuttgart și Madrid. Vika a intrat pe radarul tenisului mare demonstrând că este făcută din același „aluat” ca fostele glorii.

2016: Angie Kerber a suferit similar cu Sloane Stephens: a pierdut încă de  la meciul inaugural în primele două turnee WTA la care a luat parte. Saisai Zheng a învins-o cu 7-5, 6-1 la Doha, iar Denisa Allertova a depășit-o cu 7-5, 7-5 la Indian Wells. Nemțoaica și-a revenit însă spectaculos, a revenit la al treilea turneu în careul de ași și, după un sector median pe zgură ratat, a dus la capăt un an de excepție, cu încă un titlu și o finală de Mare Șlem.

2016: Garbine Muguruza s-a impus la Roland Garros și, la un an distanță, a recunoscut că victoria a lăsat-o într-o gaură neagră din punct de vedere emoțional. A pierdut primul meci la Flipkens (3-6, 4-6), apoi în turul doi de la Wimbledon a fost depășită de numărul 124 WTA – Jana Cepelova. Muguruza a mai jucat o singură semifinală de turneu WTA în sezonul precedent.

2017: Jelena Ostapenko dădea lovitura la Roland Garros. Letona a jucat două seturi decisive în primul turneu după victoria de la Paris, cu procentaj de reușită de 50%. S-a redresat la Wimbledon cu un parcurs până în sferturi, apoi a cedat de două ori în primul tur – la Toronto și Cincinnati.

„Jucătoarele de top nu primesc îndeajuns credit pentru meciurile de top pe care le fac. Se vorbește atât de mult despre faptul că tablourile de concurs sunt deschise la feminin. Dar asta se întâmplă pentru că avem atât de multe jucătoare excelente. Avem profunzime și valoare. Și diversitate”,
Johanna Konta, pentru Reuters, la Wuhan

Publicat: 02 10. 2017, 17:26
Actualizat: 02 10. 2017, 17:27