Până să intrăm în detalii legate de carte, iată ce trebuie să știți despre Novak Djokovic: are o rată de victorie de 83%, se numără printre cei opt jucători din istoria tenisului care au reușit să câștige toate cele patru turnee Grand Slam, e pe locul trei în clasamentul all-time la numărul de titluri Grand Slam având 12 trofee ( trei Wimbledon, unul Roland Garros, șase Australian Open și două US Open), are un total de 66 de titluri câștigate ( locul șapte în istorie), e singurul jucător din istorie care l-a învins pe Roger Federer în două finale la Wimbledon și are cele mai multe puncte acumulate din poziția de lider în clasamemtul ATP din istorie (16,950).
În august 2013 Nole s-a decis să împărtășească rețeta sa de succes cu restul lumii. Nole ne povestește în primul capitol al cărții cum a descoperit tenisul și cum a trebuit să treacă prin vremuri de război pentru a reuși să-și îndeplinească visul: „Înainte ca NATO să înceapă bombardamentele, copilăria mea a fost magică. Există ceva magic în copilăria fiecăruia, dar a mea părea în mod special binecuvântată. Am fost binecuvântat în acea zi în care l-am văzut pe Pete Sampras câștigând Wimbledonul și m-am hotărât să merg și eu pe același drum în viață. Ba mai mult de atât, am fost binecuvântat, mai târziu în același an, atunci când ceva de neconceput s-a întâmplat: guvernul a decis să construiască o academie de tenis în mica stațiune montană Kopaonik, vis-a-vis de strada unde părinții mei se ocupau de afacerea lor cu pizzeria Red Bull. Într-un final, după zile întregi în care am zăbovit în apropierea terenului de joc, o femeie s-a îndreptat spre mine. Numele ei era Jelena Gencic și era antrenoarea academiei de tenis. Fusese, de asemenea, o jucătoare profesionistă de tenis și, la un moment dat, chiar antrenoarea Monicăi Seles.
Știi ce sport e acesta? Vrei să joci și tu? m-a întrebat ea. Vino mâine și-i voi arăta cum se joacă. A doua zi, m-am prezentat cu o geantă de tenis. Înăuntru aveam toate lucrurile de care are nevoie un jucător profesionist: o rachetă, o sticlă cu apă, un prosop, un tricou de schimb, manșete și un set de mingi nou-nouțe.
Cine ți-a pregătit geanta?, m-a întrebat Jelena. M-am simțit jignit. Eu am făcut-o, i-am spus, cu toată mândria de care un copil de șase ani era capabil. Câteva zile mai târziu, Jelena a început să-mi spună „copilul de aur”. „E cel mai mare talent pe care l-am văzut de la Monica Seles încoace”, le-a spus ea părinților mei. Așa că și-a făcut o misiune din a mă transforma într-un jucător profesionist de tenis. Nu-mi lipsea ambiția. Nu-mi lipseau oportunitățile. Și, după cum îmi spunea Jelena, nu-mi lipsea nici talentul. Eram cu adevărat binecuvântat. Și apoi a venit războiul.
Timp de 78 de nopți consecutiv, familia mea și cu mine ne-am refugiat în acest adăpost. În fiecare seară la ora opt, sirenele anunțau pericolul și toată lumea își părăsea casele. Toată noaptea stăteam și ascultam exploziile, iar atunci când avioanele zburau la mică înălțime, părea că cerul urma să se prăbușească peste noi din pricina zgomotului infernal pe care acestea îl făceau. Sentimentul de neajutorare pusese stăpânire pe viețile noastre.
Nu puteam face nimic altceva decât să stăm, să așteptăm, să sperăm și să ne rugăm. De obicei, atacurile se desfășurau noaptea, atunci când vizibilitatea era redusă. E momentul în care te simți cel mai neajutorat, nu poți să vezi nimic în jur, dar știi că o să vină. Aștepți și aștepți, apoi adormi și, pe urmă, un zgomot infernal te trezește din somn. Dar războiul nu m-a împiedicat să-mi doresc să joc tenis”, spune Nole, care este considerat de mulți cel mai bun jucător din istorie.
În cartea sa Djokovic povestește cum a reușit să ajungă în vârful clasamentului printr-o decizie ce pare la prima vedere banală
Acesta a fost consultat în 2010 de către nutriționistul Igor Cetojevic. Doctorul i-a oferit tenismanului o felie de pâine pe care l-a rugat să și-o țină lipită de stomac cu mâna stângă, iar în același timp să întindă mâna dreaptă deaorece el e dreptaci. Spre uimirea lui Nole, brațul drept devenise foarte slăbit.
Astfel Cetojevic i-a demonstrat lui Djokovic că e alergic la gluten. Nutriționistul i-a prescris o dietă prin care trebuia să renunțe la gluten timp de 14 zile. Staff-ul și familia lui Novak nu au fost convinși de această dietă la început deoarece jucătorul slăbise 4-5 kg într-un timp foarte scurt. Djokovic a simțit însă imediat diferența. Se odihnea mai bine iar pe teren era mult mai flexibil. Loviturile sale deveniseră mai puternice așadar dieta chiar funcționa.
„Voi fi sincer, nu mi-am imaginat niciodată că noua mea dietă alimentară mă va face să mă simt atât de bine. Să mă simt într-atât de capabil. Întotdeauna m-am antrenat cu gândul de a fi cel mai bun, doar că modul de funcționare a organismului meu îmi stătea în cale. Apoi, brusc, lucrurile s-au schimbat. Atunci când schimbarea s-a întâmplat și eu am început să mă simt fantastic, am știut exact ce vreau de la mine: să ajung numărul unu în lume. Să câștig și să continui să câștig.Bineînțeles, am pierdut în greutate. Bineînțeles, m-am simțit foarte bine. Dar nu era suficient pentru mine. Sper să nu fie suficient nici pentru tine.Fă aceste schimbări. Bucură-te de proces. Dar nu lăsa ca aceste schimbări să devină obiectivul tău. Lasă-le să fie porțile de acces către niște obiective mai mărețe și mai importante. Fii pregătit”, dezvăluie Djokovic în autobiografia sa.
La un an de la dietă, Nole a devenit al 25 lea număr 1 din istoria ATP. În prezent este pe locul 2 în clasamentul mondial, după ce a fost detronat de britanicul Andy Murray. Cartea „Dieta câștigătoare”povestește în amănunt cum arată o zi din viața unuia dintre cei mai buni tenismani din istorie, dar în același timp rememorează și anii de război din Serbia, perioada care l-a ambiționat pe Novak Djokovic să nu renunțe niciodată la drumul său.
Articol scris de Octavian Vasilescu
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER