Copil, Bombardierul din Arad. Florin Caramavrov scrie despre acel „ceva” care a făcut ca un român de 28 de ani să-l încolțească pe legendarul Federer la el acasă
Când joci cu marele Federer și ești pe locul 93 mondial, îți cam tremură picioarele de la vestiare, iar când intri pe teren și vezi sala aia plină care parcă se prăbușește peste tine, emoțiile sunt, cu siguranță, și mai mari. Mă întreb ce pregătire mentală trebuie să ai ca să treci peste toate acestea, peste imensitatea lui Federer, peste diferența de locuri, peste prăpastia de experiență la nivel înalt, peste cele 98 de titluri câștigate de elvețian (l-a luat acum pe al 99-lea!), peste publicul care ține, normal, cu al lor, și pentru că e elvețian și joacă la el acasă, dar și pentru că e o legendă a tenisului.
Și, totuși, Marius Copil din Arad, România, a rezistat presiunii imense, i-a făcut break Regelui la el în curte încă de la începutul primului set și, chiar dacă nu a reușit să țină diferența până la final, a ajuns în tie-break, unde a cedat greu.
La 1-0 la seturi pentru fostul număr 1 mondial, foarte mulți jucători din afara Top 20 ar fi căzut, ar fi cedat psihic și, probabil, ar fi pierdut la scor setul doi. Dar iată că Marius al nostru a rezistat din nou și i-a făcut iar break elvețianului. Iar asta arată nu numai acel echilibru mental despre care vorbeam, ci și faptul că are valoare.
De altfel, Copilul nostru a arătat în timpul finalei de la Basel, în afara serviciului excepțional, și alte calități. Un rever ucigător, un slice foarte înțepat, lovituri grele, pe fundul terenului advers, pe care Federer le-a returnat de multe ori în fileu.
Tipul ăsta de jucător-bombardier la serviciu, gen Anderson, Raonic, Karlovic, nu mă impresiona deloc. Lovești mingea cât poți de tare și, dacă intră în teren, ai câștigat punctul. O dată, de două ori, de zeci de ori. Dar Marius are și altceva, nu numai lovitura de măciucă de la serviciu, ci și calitățile despre care am vorbit mai sus.
Marius Copil a jucat un tenis spectaculos cu Roger Federer și de aceea cred în ascensiunea lui până spre top 20. Dacă sud-africanul Anderson e pe locul 8 mondial, nu văd de ce Marius n-ar ajunge pe 18, să zicem. Se află într-un moment în care se poate gândi și la astfel de sfere, mai înalte.
Și, nu în ultimul rând, trebuie să spunem că ascensiunea lui în joc i se datorează și lui Andrei Pavel. Marius joacă altceva de când Cneazul îi este antrenor, iar colaborarea dintre cei doi e abia la început.
Bravo, Marius! Bravo, Andrei! Vă mulțumim că ne-ați oferit acest regal împotriva lui Federer!