Corespondență de la Roland Garros. Chinurile unui meci pe zgură și pe iarbă. De ce nu iubește Niculescu suprafața cărămizie de la Paris

• Jucătoarea de 26 de ani are un chist la mâna stângă, care se inflamează mai tot timpul atunci când joacă pe zgură
• Niculescu a fost nevoită să mai taie din turnee pentru a fi aptă pentru circuitul american de vară
• Secretul performanțelor sale este strict legat de colaborarea cu antrenorul Călin Ciobagiu, mărturisește Monica

Monica Niculescu este prima reprezentantă a României care a intrat, pe tabloul principal, în competiție la Roland Garros, iar după aproximativ două ore și 15 minute de joc împotriva estoniencei Kaia Kanepi (cap de serie nr. 25) ea a ieșit de pe teren cu o victorie. A fost primul succes al româncei la French Open, iar la final a respirat ușurată. În primul rând pentru că a „spart gheața” după 7 ani, apoi că a evitat o accidentare. 

Niculescu nu iubește zgura! Nu s-a simțit niciodată comodă la Paris, de aici și motivul pentru care are un palmares mai „subțire” în comparație cu US Open sau Australian Open. „La Roland Garros nu este suprafața mea ideală, îmi place să joc mai mult pe ciment. Rezultatele mele au fost mai bune pe hard”, spune Niculescu, ajunsă pentru prima dată în turul doi la Internaționalele Franței. Până la această ediție, ea acumulase numai înfrângeri pe tabloul principal, iar uneori nu a trecut nici de calificări. „Am avut foarte multe înfrângeri la Roland Garros, știam că nu va fi ușor, nu mi-a plăcut nici tabloul când l-am văzut. În anii trecuți am avut tragere bună și nu a ieșit, mi-am zis că acum poate o să fie mai bine. Într-o ediție am fost și favorită, am picat binișor cu Bratchikova (n.r. – ediția 2012, meci încheiat cu 0-6, 6-3, 6-3 pentru rusoaică), am avut set și 2-0. Acum nu-mi vine să cred într-un fel că am obținut prima victorie la Roland Garros”, continuă să povestească jucătoarea.

Chiar dacă meciul cu estonianca a stors-o de energie, Monica reușește să fie jovială. Se bucură că nu a pățit nimic în această partidă (n.r. – în acest timp se uită spre mâna stângă). „Am un chist la mâna stângă, la încheietură, tot timpul se inflamează. Lovesc prost pe zgură, pe iarbă și tot timpul o pățesc. Iar când vreau să joc pe ciment, mai mereu sunt accidentată”, dezvăluie Niculescu.

Ea povestește că aceste probleme le are de foarte multă vreme, mai ales atunci când joacă multe turnee, când nu face pauză. „OK, pierd primul în primul tur, dar continui să mă antrenez. Anul trecut nu am putut să joc niciun turneu pe hard. M-a durut încheietura, problemele au început de la Roland Garros, am avut tendinită și nu am putut să joc. La Washington am făcut sferturi, dar a trebuit să mă retrag, nu puteam să țin racheta în mână. Am zis să las Toronto, m-am dus la Cincinnati. Toate turneele le-am trecut numai prin durere, nici nu puteam să mă antrenez”, susține eleva lui Călin Ciorbagiu.

Kimiko Date-Krumm, model pentru Monica

Victoria din primul tur de la Roland Garros ar putea să o propulseze din nou spre Top 50, acolo unde a mai fost până nu demult. „Am o zi de pauză, am o victorie în picioare, pot să mă dezlănțuiesc acum și să fac jocul meu cel mai bun”, spune jucătoarea care acum se situează pe locul 76 WTA și care își dorește să ajungă cât mai sus și la dublu: „Îmi doresc foarte mult să facem o figură frumoasă la dublu, din câte mi-a zis Klara (n.r. Koukalova, partenera de la dublu) suntem favorite, ceea ce este foarte important. Cu puțin noroc facem un tur 3, iar de acolo vom avea meciuri în picioare și poate reușim să facem o treabă bună”.

Niculescu nu s-a așteptat la fapte deosebite în turneul de simplu, ci mai degrabă antrenorul Călin Ciorbagiu a crezut mai mult că eleva lui poate să treacă de Kanepi, motiv pentru care a și impulsionat-o corespunzător. Niculescu și Ciorbagiu colaborează de 10 ani, o situație foarte rară întâlnită în tenisul de azi. Explică Monica: „Crede în mine foarte mult. Au fost momente grele când eram pe locul 220, 230, 180. Ccând credeam că dau lovitura, din nou ajungeam pe locul 230. A stat lângă mine când a fost greu și atunci cunoști oamenii. Este un super antrenor. El încă mai crede că pot să ajung foarte departe, întotdeauna mi-a spus că sunt jucătoare de Top 20”.