Clasată pe locul 133 WTA, Jaqueline Cristian a reușit surpriza în runda inaugurală a turneului de la Wimbledon și a eliminat-o pe italianca Lucia Bronzetti, situată în top 50 WTA.
Reporter: Jaqueline, meci jucat ca la carte în prima ta apariție pe tabloul principal de la Wimbledon.
Jaqueline Cristian: Prima mea victorie pe iarbă din carieră. Cum să fie? M-am simțit foarte bine pentru posibilul fapt că nu am avut așteptări și că am evoluat relaxată. Ne-am oprit de două ori din cauza ploii, de fiecare dată atunci când conduceam, aveam ritm. Haos total, chiar m-am străduit să stau liniștită, să mă concentrez pe lucurile pe care le aveam de făcut.
Reporter: Starea aceasta era indusă de cunoașterea adversarei, de noutatea că o întâlnești pe Bronzetti, pentru prima dată, pe o cu totul altă suprafață decât cele pe care ai învins-o în cele două dispute anterioare?
Jaqueline Cristian: Nu prea mi-a păsat de ceea ce este sau ce se întâmplă dincolo de fileu. Chiar am încercat să fiu eu cu gândurile și preocupările mele tactice, cu planul meu de joc.
Reporter: A fost serviciul execuția care ți-a indus încredere ținând cont că ai înregistrat 70 la sută puncte luate cu primul serviciu, ceea ce înseamnă execuție puternică, plasată, minge greu de returnat cu exactitate de Bronzetti?
Jaqueline Cristian: Am jucat bine, am avut control pe teren indiferent de circumstanțe, mai bune sau provocator de acceptat. Am servit bine. Am pus foarte mult accent pe picioare, pe a mă mișca foarte mult nu numai în punct cât ți între schimburi pentru a avea o dinamică continuă ca deplasare și așezare la minge. Am fost foarte activă.
Reporter: A fost un atu eficacitatea primei mingi la serviciu mai ales în conjunctura de a finaliza primul set și mai apoi de a nu scăpa, total, de sub control manșa secundă în care ai fost condusă cu 0-3?
Jaqueline Cristian: Exact așa a fost, serviciul chiar a funcționat când am avut nevoie, am luat multe puncte, unle cu imapct decisiv. Pot spune că serviciul mi-a dat multe puncte mai ușoare. Știu că serviciul este arma mea, contează foarte mult în a potența jocul meu iar pe iarbă cu atât mai mult. Asta dacă ai procentaj bun. Am încercat să profit cât pot de mult de acest randament al serviciului.
Reporter: La primire ai luat jumătate din mingiile jucate cu primul retur. Este vorba de a fi anticipat direcționarea ei, plasamentul, ai citit intenția de execuție știindu-i jocul din disputele anterioare?
Jacqueline Cristian: O cunoșteam pe Bronzetti, am învins-o de două ori. Am urmărit-o în ultimul timp, săptămâna trecută a făcut un turneu bun cu finală câștigată. Chiar în seara dinaintea meciului cu ea de aici am vizionat partide cu ea, am făcut un studiu aplicat destul de bun. Sincer cheia a fost să pun returul în teren indiferent cum, nu trebuia să fie într-un anumit loc, pe o anumită parte a ei sau lungime ca să o izolez de contactul cu linia de fund. Provocarea a constat în a pune cât mai multe retururi în teren. Și de acolo, bineînțeles, să mă mișc pentru că știam că nu este o jucătoare extrem de agresivă iar asta putea fi șansa mea de a nu fi încorsetată în defenisvă. A contat să mai pun o minge în plus.
Reporter: Era incomodantă execuția ei plată care făcea ca mingea mai mult să alunece decât să sară?
Jaqueline Cristian: E un pic, nu este foarte la îndemână să contrezi. Bine ea dă plat mai ales cu reverul, cu dreapta lovește estetic, execuția este frumoasă, are lift, mingea sare, poți să te bagi să dai în ea. Backhand-ul lui Bronzetti este foarte plat dar, știind chestia asta, nu m-a deranjat. Nici jocul ei per ansamblu, probabil de asta am 3-0 în duelurile directe cu ea. Este o tipă care are capacitatea de a juca foarte bine, motiv pentru care este in Top 50. Este solidă, vine cu încredere, acum câteva zile a făcut finală. Mă aștepatam la un meci greu însă m-am simțit bine și am fost stpână pe picioare. De asemenea pe mișcarea mea în teren, plasamentul la minge. M-am bazat pe ceea ce am făcut eu, nu a fost ceva anume de speculat din neajunsurile italiencei. N-am stat mult să mă uit prea des dincolo de fileu la ceea ce face sau ar fi în stare să facă ea.
Reporter: Ai revenit de la 0-3 în setul secund. Un moment cheie în care multor altor jucătoare le zboară gândul că totul se decide în decisiv.
Jaqueline Cristian: Clar că atunci când recuperezi de la 0-3 și simți și faci contra/break-ul, m-am liniștit. Mi-am dat seama că pot și că meciul este în mâna mea. Am fost mai solidă.
Reporter: A trebuit să configurezi o altă tactică sau să ajustezi ceva anume pentru a declanșa acea cursă de urmărire din setul doi?
Jaqueline Cristian: Am forțat ceva mai mult în cazul unor mingi, la începutul setului doi. Au fost două-trei greșeli ușoare. Apoi am strâns din ce în ce mai mult jocul și am stat mai mult în raliu. Simțeam că atât cât se prelungește schimbul, am mai multe șanse (n.r. Cristian a adunat șapte lovituri câștigătoare în plus față de Bronzetti). Mă simțeam mai bine cu cât punctul se lungea mai mult.
Reporter: În tribună, ai avut un consilier licențiat în iarbă, fost campion mondial, câștigător de Mare Șlem chiar aici la Wimbledon.
Jaqueline Cristian: Horia? (n.r. râde – Tecău, campion de dublu la Wimbledon 2015, învingător la ATP Finals 2015 tot la Londra dar în arena O2). Horia este antrenorul meu săptămâna asta la Wimbledon! Mă ajută aici și chiar am pregătit foarte bine tactic, împreună, acest meci pe parcursul acestor zile. Clar m-a ajutat, mai ales pe partea de retur. Știm ce retur de clasă avea ca jucător
Reporter: Mai ales când intra în retur cu reverul…
Jaqueline Cristian: Exact! (n.r. Jacqueline a cumulat un procentaj de 47 la sută mingi câștigate la „primire”).
Reporter: Cum este pentru tine adaptabilitatea la iarbă sau, mai bine zis, cum conectezi stilul tău de joc cu cea mai rapidă suprafață de joc din tenisul mondial? Ești mai avantajată pe gazonul de la Wimbledon decât pe zgura pe care ai crescut în România?
Jaqueline Cristian: Cred că jocul meu se pretează foarte bine la majoritatea exigențelor impuse de iarbă. Chiar cred chestia asta pentru că am un joc destul de agresiv, am un serviciu bun. Cred că jocul meu se mulează pe iarbă cu condiția să mă mișc foarte mult, să stau foarte, foarte jos pe picioare, să fiu în alertă continuu. M-am adaptat destul de bine. Trebuie să spun că, aici la Wimbledon, este o iarbă destul de lentă, este destul de frumos să joci pe un asemenea gazon, mingea sare destul de bine, constant, pe parcursul punctului, chiar nu ai probleme. Săptămâna trecută și acum două săptămâni, am jucat la alte turnee dar aici este iarbă autentică, covor, și simt că pot face același joc cum izbutesc pe ciment, pe hard. Văd iarba de la Wimbledon foarte asemănătoare cu un teren de hard (n.r. ciment vopsit).
Reporter: Mingiile de la Wimbledon te avantajează? Întreb asta pentru că numai aici se folosește acest tip de mingi, un model folosit din 1902! Ceea ce puțini știu, marca mingiilor este singura reclamă care apare la Wimbledon și care este permisă pe prelatele terenurilor oficiale. Mă refer în special la săritura acestora, mulți strâmbă din nas pentru că își schimbă diametrul după două-trei ghemuri, asta însemând posibil și o elasticitate modificată și chiar greutate dacă se pierde fetrul.
Jaqueline Cristian: Mingiile se schimbă destul de des (n.r. regula este ca mingiile să fie schimbate la fiecare șapte game-uri). Mie îmi place cum sare mingea aici la Wimbledon, nu-mi displace să rămână un pic mai jos ca detentă. Dacă ești jos pe picioare și dai drumul la braț, totul este controlabil.
Reporter: Este încorsetant să te reconectezi de atâtea ori într-un singur meci după întreruperile cauzate de ploaie?
Jaqueline Cristian: Bine încerci nu să te reconectezi ci să rămâi concentrată acolo, în teren, tot timpul. Când ai pauza de rain-out este clar să rămâi, să menții focusarea, chiar dacă este obligatoriu să aștepți un pic. Focusul este pe meci, vorbești cu antrenorul pentru a mențione conectarea. Cu siguranță, însă, nu este cel mai confortabil lucru să fii scoasă din ritm de o ploaie mai mult sau mai puțin răzleață. Mai ales că îți este întrerupt meciul, de două ori, de ploaie, nu este ușor.
Reporter: Într-o zi ca aceea în care ar fi trebuit să joci și în care ploaia a făcut imposibil debutul tău la Wimbledon, ce ai făcut, cum ți-ai petrecut timpul, cum ți-ai stăpânit nervii, emoțiile?
Jaqueline Cristian: Am avut destul de mult noroc pentru mi-au anulat meciul și am făcut fără sincope programul ca într-o zi fără partidă programată. A început ploaia chiar când trebuia să intru pe teren, pentru încălzire, după ce făcusem 45 de minute de gym (încălzirea pentru meci efectuată în sala de fitness). Am mâncat, am aștepatat un pic ca să se domolească ploaia. După anularea meciului am putut să fac un pic de gym, chiar mai mult gym. Asta ca să fiu activă și să nu merg la hotel și să stau în pat. Am făcut o oră de gym, am pregătit meciul cu echipa. După, la hotel, liniștită, pregătită pentru a doua zi.
Reporter: Echipa îl include și pe Horia Tecău?
Jaqueline Cristian: Horia, numai Horia ! Asta-i echipa mea la Wimbledon.
Reporter: Wimbledonul pentru mine este foarte special! De altfel cred că pentru toată lumea este turneul pus de o parte, unic. E diferit și simți chestia asta pregnant, atât timp cât ești aici. De copil îți dorești să joci aici, să lovești mingea pe iarba aceasta care este mai fină decât un covor persan. Să joci aici, să te bucuri de fiecare clipă magică percepută. Să înțelegi ceva din jocul pe iarbă, să ai cât mai multe meciuri. Cu toate astea, încerc să-l tratez ca pe un alt turneu, să mă focusez pe atuurile mele și să nu mă lamentez „Aoloeu joc Wimbledon”. Da, este spectaculos când ajungi aici, te bucuri cu toate că trebuie să îți auto-impui rutina convenabilă. Altfel nu ies lucurile cum trebuie.
Jaqueline Cristian: Ai o amintire legată de Wimbledon, un reper?
Reporter: Sincer este primul meu meci câștigat pe iarbă, primul la Wimbledon, întâia dată când joc pe tabloul principal. Până acum am jucat numai în calificări. Am jucat pe terenurile de la Roheampton. Acum clar, pentru mine, Wimbledon a devenit mai special decât îl vedeam înainte.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER