„În numele tatălui”: „Tata muncește extrem de mult și este un miracol că a putut să vină cu mine la Wimbledon!”, își deschide sufletul Sorana Cîrstea pentru ProSport, într-o confesiune unicată despre familia sa.
Sorana Cîrstea (37 WTA) s-a calificat miercuri în turul al doilea al turneului de Mare Şlem de la Wimbledon, după ce a trecut în trei seturi, 6-1, 2-6, 6-3, de germanca Tatjana Maria (62 WTA). Pe tot parcursul partidei, românca a fost susținută din tribune de tatăl ei, care a lăsat afacerea pe mâinile soției pentru a-și putea susține fiica la Londra.
„O rachetă de lemn făcută cadou de tata, când aveam 4 ani, mi-a schimbat destinul” este amintirea care a făcut din Sorana jucătoarea de tenis sfertfinalistă la Roland Garros 2009 și finalista de la Montreal 2013.
Discret, calm, mereu lângă antrenorul suedez al Soranei, Mihai Cîrstea degajă liniștea din tribună la fiecare privire aruncată, țintit mereu de fiica sa indiferent de lovitură. Nu contează dacă a câștigat sau nu punctul.
Reporter: Sorana, ai avut suporteri speciali în tribuna terenului opt.
Sorana Cîrstea: Da, este aici tatăl meu. A izbutit să ajungă în ciuda programului infernal pe care îl are la muncă. Muncește extrem de mult și, în general, este foarte ocupat. Dar a reușit să vină la Wimbledon. Mă bucur pentru că este un turneu special, deosebit, unic. Îi face și lui mare plăcere să mă vadă jucând, mai ales la Wimbledon.
„Lili, soția mea a îndrumat-o pe Sorana către tenis din admirație comună pentru Steffi Graf. Sorana a cunoscut-o pe Graf și s-a antrenat cu ea și cu Andre Agassi”, a mărturisit Mihai Cîrstea.
Reporter: Mai ții minte de când nu a mai fost tatăl tău la un turneu jucat de tine? (n.r. București, septembrie 2022, Țiriac Foundation Open, Centru Național de Tenis).
Sorana Cîrstea: Nu! Nu mai țin minte de când nu m-a văzut jucând live. Însă familia mea muncește foarte mult. Sunt niște oameni extrem de truditori. Au încercat tot timpul să îmbine totul, pe lâgnă muncă și o evadare repezită. Apreciez atât de mult că tatăl meu a făcut efortul să fie lângă mine aici la Wimbledon. Mă bucur că pot să împărtășesc momente și victorii frumoase alături de tata.
„La 4 ani când tata mi-a dăruit racheta de lemn aveam mâinile atât de mici încât a trebuit să răzuiască mânerul pentru ca eu să o pot ține”, și-a reamintit Sorana prima priză care a făcut-o să joace reverul cu două mâini.
Reporter: Ca o glumă, este mult de muncă să produci sortimentul de „înghețată Sorana”?
Sorana Cîrstea: Ai mei au o mică afacere cu o făbricuță de înghețată. Au ceva angajați și sunt genul de oameni foarte sufletiști. Colaboratorii sunt pentru ei ca o familie, sunt tot timpul în producție, au repsonsabilități. Eu vin dintr-o familie de oameni muncitori, cum sunt atât de multe familii în România. Cred eu că mi-au inoculat niște valori frumoase, cu atât mai mult, corecte.
„Tata este eroul meu. Iubesc absolut tot ce face și am învățat foarte multe de la el. Tata este modelul meu uman în afara terenului de tenis” nu ezită să afirme, fără dubii, Sorana care a fost încurajată din tribuna terenului opt de la Wimbledon de Mihai Cîrstea, pasionatul de tenis și practicantul ocazional al unui sport în care fiica lui a fost numărul 21 mondial.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER