Corespondență din Melbourne | Horia Tecău explică înfrângerea suferită în finala de dublu-mixt: „Câteva momente neinspirate au făcut diferența”

• Horia Tecău a ratat șansa de a câștiga un nou titlu de dublu-mixt la turneul de la Australian Open, pierzând finala disputată duminică în echipă cu Coco Vandeweghe (SUA), scor 4-6, 6-4, 5-10 în fața perechii Elena Vesnina/Bruno Soares (Rusia/Brazilia).
• Tecău, campion în 2012 la Melbourne alături de americanca Bethanie Mattek-Sands, a vorbit despre meciul pierdut dramatic, într-un super tie-break în care au condus cu 3-0. Constănțeanul pune înfrângerea pe seama a câtorva puncte pe care le-a jucat neinspirat împreună cu coechipiera sa:

Horia, păcat pentru înfrângere. Cum a decurs meciul?
Am început destul de bine, pentru că noi am făcut primul break. Simțeam jocul destul de bine și îmi plăcea cum decurge meciul. Simțeam că îi putem returna lui Soares destul de mult și putem pune presiune și pe game-urile lui la serviciu, nu doar pe ale Vesninei. Dar am avut acolo un game în care Coco și-a pierdut serviciul, cred că la 4-3, apoi mi-am pierdut și eu serviciul. Așa am cedat primul set și poate că ar fi fost altfel dacă țineam de avantajul primului break. Ne-am mobilizat bine în setul doi și am jucat foarte solid la început. Coco a returnat incredibil și am făcut două break-uri, avantaj care a fost decisiv pentru noi. Game-urile erau destul de deschide, eu și Soares ne câștigam ușor punctele cu primul serviciu, iar diferența s-a făcut în setul decisiv. Am avut un avans de 3-0 și acolo am jucat agresiv pe retur, dar ei au câștigat câteva puncte norocoase și s-a echilibrat repede meciul. S-a întors puțin meciul după o dublă greșeală a partenerei mele, pentru că ea are un serviciu bun, iar asta a demoralizat-o puțin. Adversarii au prins și ei curaj, au preluat avantajul și au jucat mai constant. Vesnina a lovit bine mingea atât la retur, cât și la serviciu și asta a fost, s-a terminat 10-5.

Totuși, ce crezi că a făcut diferența?
Câteva momente neinspirate au făcut diferența, se întâmplă des la dublu-mixt. Poate că în decisiv, dacă ne intra o minge pe care am avut-o în mână la 3-0 sau dacă făceam punct la 3-1 în loc de dublă greșeală, alta era soarta meciului. Poate am fi avut  5-1 sau 4-2, dar e greu de dat explicații acum. Noi am luat cele mai bune decizii atunci și asta a fost. Au jucat un pic mai constant decât noi, ca echipă. Ambii au dat multe retururi bune, în timp ce noi aveam momente când jucam bine și momente când nu returnam suficient și nu puneam destulă presiune. Cred că asta a făcut diferența pe final. Ei au fost mai constanți și au jucat bine în momentele importante.

Dacă te-ai întoarce în timp, ce ai schimba pentru a câștiga meciul? Ce ai fi făcut diferit?
Dacă intru în această discuție, m-aș întoarce 10 ani în timp, întrebându-mă ce aș fi făcut atunci. Acestea au fost deciziile pe care le-am luat și sunt împăcat cu ele. Mi-ar fi plăcut să dăm mai mult în super tie-break, dar acestea sunt momente care se întâmplă în tenis. Dacă punem problema așa, puteam pierde și în primul tur, iar acum nu mai ne aflam aici.

Nu te mai rețin mult pentru că trebuie să prinzi avionul. Ce se întâmplă de acum încolo?
Urmează câteva zile de adaptare cu fusul orar, cu drumul care este destul de solicitant. Ma întorc la București, iar vineri voi pleca deja la Rotterdam, pentru turneul din Olanda la care voi juca cu Rojer.  E foarte important ca în zilele următoare să mă recuperez, să mă odihnesc și să mă obișnuiesc cu diferența de fus, pentru a fi în formă la Rotterdam.

Bănuiesc că trebuie să te acomodezi și cu diferența de temperatură.
Da, și asta. Dar se joacă în sală, e un turneu la care am avut succes în trecut, iar „Juls” e de-al lor. E un sentiment plăcut să merg acolo, dar e foarte important să am grijă de corp, pentru că va fi un an solicitant. Acesta este primul obiectiv pentru 2016, să rămân fit și să pot juca la capacitate maximă.

Te pregătești diferit pentru un astfel de turneu sau o faci la fel ca pentru un Grand Slam. De exemplu, ai mai multe emoții în finale?
Sunt puține emoții, dar astea le ai tot timpul. Eu și dacă joc în primul tur am emoții. Deja am o experiență, presiunea există oricum și încerc să o folosesc în favoarea mea. Coco a jucat prima finală și s-a descurcat foarte bine. Eu am vorbit cu ea și am încercat să o fac să se bucure de finală. Din experiența mea, în primele finale vream să fac prea multe și nu îmi ieșea nimic. Nu reușeam să mă bucur de finale, aveam impresia că trebuie să joc mult mai bine, să fac altceva. Dacă nu ieșea cum voiam, înceapeam să fiu dezamăgit. Mi-a luat ceva timp să mă detașez de asta și să încep să mă concentrez pe joc și până la urmă trebuie să ne concentrăm pe următorul punct. Cel mai important e să crezi că poți câștiga meciul, de multe ori aici se face diferența, la mental. Despre asta e vorba. 

Horia Tecău (31 de ani) și Coco Vandeweghe (24 de ani) au atins ultimul act de la Australian Open jucând pentru prima dată împreună. Tecău mai are în palmares alte două finale disputate la primul Grand Slam al anului: una câștigată în 2012 alături de Bethanie Mattek-Sands (SUA), scor 6-3, 5-7, 10-3 contra Elenei Vesnina (Rusia) și a lui Leander Paes (India), respectiv una pierdută în 2014 alături de Sania Mirza (India), scor 3-6, 2-6 în fața echipei Kristina Mladenovic/Daniel Nestor (Franța/Canada).

Corespondență de la Mihai Vasiliu (Melbourne)