Cum a devenit Mansour Bahrami „Bufonul terenului de tenis”: „Nu am luat nicio lecție de tenis”

• Mansour Bahrami, „Bufonul terenului de tenis”, revine în 2015, după un an de pauză, la a noua ediție a demonstrativului „Patru Stele Pline de Energie”, la BRD Năstase Țiriac Trophy.

Iranianul devenit cetățean francez este un geniu al loviturilor neconvenționale, un concurent serios pentru artiștii de stand-up comedy și un obișnuit al terenurilor de la Arenele BNR.  „Am un fel de a juca tenis extrem de diferit față de alți jucători. Norocul meu, lumea iubește felul în care joc, dar nu am luat nicio lecție de tenis în viața mea” a mărturisit Bahrami, protagonistul unui inedit interviu al jurnalistei Reem Abulleil, pentru sport360.com.

„Iubesc tenisul, este pasiunea mea. Nu-mi pot imagina viața fără tenis și fără spectatori. Ei mă iubesc pentru că știu că nu mă prefac. Rolul meu este să fac acest sport amuzant pentru ei și eu savurez fiecare moment. Am aproape 60 de ani, fizic nu mai este la fel de ușor ca în urmă cu 10-15 ani. Dar oamenii îmi dau suficientă energie să continui„, a spus bunul prieten al lui Ilie Năstase.

Cosmin Hodor, directorul turneului BRD Năstase-Țiriac Trophy despre succesul meciurilor demonstrative, introduse în 2003 „pentru a atrage lumea”, după implicarea lui Bogdan Enoiu și a agenției sale, McCann: „Wilander a fost sold-out, la McEnroe nu s-au vândut biletele. Mie nu mi-a plăcut foarte mult McEnroe, nu a făcut spectacol așa cum ne-am fi așteptat. Este un jucător excelent să îl urmărești jucând serios, dar nu pentru ce voiam eu sau poate ce aștepta și publicul. În momentul în care lângă McEnroe au intrat în teren și Bahrami, și Ilie Năstase, s-a schimbat situația. Au jucat un dublu și mi-aduc aminte că toată lumea râdea. Lumea nu așteaptă să îl vadă jucând serios pe McEnroe. Ei vor să-l vadă pe McEnroe sau pe Wilander făcând alte lucruri„.

„Dacă aș fi avut un antrenor, mi-ar fi spus >>„

„Primii opt ani, în care începea să-mi placă tenisul, de la 5 la 13 ani, perioadă în care înveți totul – nu am avut niciodată antrenor sau o lecție de tenis. Am jucat opt ani cu o bucată de lemn în loc de rachetă sau pur și simplu cu palma mâinii„, a povestit finalistul probei de dublu de la Roland Garros, în 1989, la 33 de ani. „Zilele acelea au fost extrem de importante pentru mine și aș putea spune că acum joc așa cum o fac pentru că nu am luat nicio lecție de tenis în viața mea. Dacă aș fi avut un antrenor, mi-ar fi spus >>. Pentru mine însă, tenisul este doar un joc. Nu am jucat pentru a deveni bogat sau pentru a câștiga bani. Dar acum, lumea mă plătește să joc tenis. Asta dublează bucuria„, a explicat Bahrami.

Punctele jucate cu câte 4-5 mingi, schimburile imaginare și prinderea mingii direct în buzunar reprezintă „semnătura” lui Mansour Bahrami

„Nu a fost ușoară mutarea în Franța. Nu știam pe nimeni, nu știam limba. Doi-trei ani nu am putut juca tenis pentru că era interzis în Iran. Am jucat doar turnee de amatori în Franța pentru șase ani și jumătate. Am pierdut efectiv cei mai buni zece ani, de la 20 la 30 de ani, în care nu am fost jucător profesionist de tenis„.