Cumpenele neștiute din viața lui Roger Federer. La psiholog, la 17 ani. Anul în care a vrut să se retragă și cuțitul în inimă care îl face să plângă și după un titlu la Wimbledon: „n-ai talent, copile!”

Pe Roger Federer, lumea întreagă s-a obișnuit să îl vadă pe culme. Omul care până la 35 de ani nu a suferit nicio accidentare majoră în carieră, jucătorul care duce tenisul cel mai aproape de balet și artă – și o mai face și câștigând cele mai strălucitoare trofee, de cele mai multe ori! – este pus adesea după semnul egal, în dreptul cuvântului „perfecțiune”. Într-un an în care a fost învins doar de cinci ori, Roger Federer a sărbătorit la final, după ce a câștigat Australian Open-ul, Wimbledon-ul și a revenit între primii doi tenismeni ai lumii. Și a mai făcut ceva: a lăsat să se vadă partea vulnerabilă a campionului.

O explicație poate fi impactul emoțional pe care l-a avut accidentarea de la genunchi din 2016, operația ce urmat, plus întâlnirea cu Nadal, din toamna lui 2016, când cei doi ‘granzi’ nu au putut juca tenis, deși ar fi vrut, pentru că amândoi erau măcinați de durere. De la acel moment, în care Federer a mers, așa accidentat și vulnerabil, acasă la rivalul său, ceva parcă s-a schimbat. Și nu a ieșit rău: l-a bătut pe Nadal de patru ori la rând în 2017 – ceea ce nu reușise niciodată în carieră.

O altă explicație – aura sa este, din nou, imaculată. Așa că ‘grijile trecutului’ au rămas întru totul acolo și nu pot decât să potențeze, prin contrastul cu strălucirea puternică a prezentului, gloria regelui.

Ceea ce spune Federer are și rolul de a servi drept reper pentru părinții copiilor care aspiră la o carieră în tenis.

„Nu ai talent, copile”, cuvintele care îl bântuie

„La primul turneu pe care l-am jucat, a fost acest antrenor care mi-a spus – ‘cu mâinile astea, poți cel mult să pui cafea într-un bar. Nu ai talent, copile’. Tipul acela m-a făcut să acumulez furie și mi-a schimbat puțin personalitatea. M-a făcut să mă scol în toiul nopții pentru a mă antrena. Aprindeam lumina în grădină și loveam la perete de sute de ori. Dădeam forehand-uri, backhand-uri, toate loviturile, până când mă convingeam că fiecare lovitură era perfectă„, a povestit Federer pentru britanicii de la Express.

Elvețianul admite că din cauza acelui antrenor a plâns după ce a câștigat trofee importante. „Sunt genul de jucător care dă frâu liber lacrimilor. Le las să curgă, pentru că îmi aduc aminte cuvintele acestui antrenor care mi-a spus că nu voi ajunge nicăieri cu tenisul. În momentele alea, îmi aduc aminte de toate sacrificiile pe care a trebuit să le fac pentru a ajunge unde sunt. Până la urmă, cred că ar trebui să îi mulțumesc acelui om, care m-a impulsionat să muncesc pe rupte în primii ani„, a concluzionat Federer.

„La 17 ani, părinții m-au trimis la psiholog”

„La 17 ani, familia a decis că trebuie să merg la psiholog, pentru că eram atât de nervos pe teren. Din acel moment, ascensiunea mea a fost constantă. Până atunci, îmi aruncam racheta frecvent, iar când aveam 16 ani mi s-a întâmplat chiar să fiu fugărit în afara terenului din cauza asta„, a explicat Roger Federer în același interviu.

A vrut să se retragă, imediat după ce a devenit numărul unu mondial

Roger Federer a devenit numărul unu mondial pe data de 2 februarie 2004. „Ca să fiu sincer, chiar am luat în calcul posibilitatea de a mă retrage. Îndeplinisem toate obiectivele pe care mi le impusesem. Dar, mi-am spus până la urmă că pot continua să joc, pentru că țintele le-am atins și nu aș mai avea nimic de demonstrat, nimănui. Tot ce reușesc să mai realizez mai departe este bonus„, a povestit Federer pentru publicația britanică Express.

Roger Federer a adunat, până în prezent, 302 săptămâni pe prima poziție ATP, dintre care 237 consecutive.