Juan Martin del Potro atinge aproape la fiecare răspuns din conferințele sale de presă subiectul ”accidentarea de la încheietură”. Dacă trebuie să vorbească despre victorie, spune și „joc bine și sunt foarte fericit că sunt aici, că pot face asta după accidentările de la încheietură„. Dacă îl întrebi despre următorul meci spune că „important este să mă ajute și corpul, să fiu apt fizic„. Sunt sechele ale celor patru intervenții chirurgicale care i-au refăcut ambele încheieturi. Care i-au înghițit pe nemestecate ani din carieră. Și care parcă i-au accentuat căldura ochilor, lui, un adevărat uriaș de 1,98 m. Ar fi simplu să spui că ‘este un șablon’, un text bine învățat și repetat ca de pe o bandă de magnetofon. Felul în care o spune însă, îți alungă orice urmă de îndoială. Este marcat și, cel mai probabil, va rămâne așa pentru tot restul vieții.
Obiectivul pentru 2017 a fost, a accentuat argentinianul, să încheie anul sănătos. Și să fie în Top 20.
Întrebarea care îl face să pufnească în râs, pentru o clipă, este „dacă rămâi sănătos, ce îți propui pentru 2018?”. Dacă… „Mi-ar plăcea să ajung mai sus în Top 20 și să îi prind din urmă pe fantasticii tenisului. Și mi-ar mai plăcea să mai am un rezultat foarte bun la un turneu de Mare Șlem„.
Anul fantastic avut de Federer și de Nadal, ambii trecuți de 30 de ani, ambii veniți după accidentări, funcționează ca un stimulent. Și totuși, campionul din 2009 de la US Open a tot fost ghinionistul de serviciu al tenisului. Nu a putut lipsi doar șase luni, așa cum a făcut-o Federer după operația de la genunchi, de nu a părăsit niciodată Top 20. Nu a avut nici seria pe care o avea Nadal la revenirea sa fantastică din 2013. Dar, pe 27 octombrie 2017, joacă în sferturile turneului de la Basel, având șanse matematice de a face saltul pe locul 8 în ATP Race to London, care l-ar duce la Turneul Campionilor. Asta după ce, pe 28 august, era abia locul 47.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER