Despre blitzkriegul mediatic împotriva lui Ilie Năstase și vinovăția presei internaționale. O cititoare ProSport, absolventă de Harvard, trage un puternic semnal de alarmă

de Diana Cârligeanu

Am văzut, în ultima săptămână, o campanie alarmantă de discreditare a lui Ilie Năstase la nivel global, făcută printr-un jurnalism inflamator, părtinitor și iresponsabil care merită să fie analizat și chiar sancționat. Iresponsabilitatea se aplică, din păcate, atât jurnalismului făcut în străinătate cât și celui românesc – care are datoria, într-un context în care Năstase este numit rasist pe canale mediatice din întreaga lume, de a nu se limita la efecte, ci de a studia cauzele și de a oferi explicații publicului. Aceasta este, de altfel, marea îndatorire a jurnalismului: de a analiza și edifica, nu de a inflama spirite și incita la ură prin titluri „de senzație” și diseminare nestudiată de efecte, zvonuri și aserțiuni fără acoperire. Enumăr mai jos câteva fapte concrete și observații care se doresc a sublinia eșecurile din mass-media globală (omisiunile sunt importante în jurnalism și au avut parte, în acest caz, de prea puțină analiză serioasă):

Vineri, 21 aprilie, Năstase a făcut, în timpul unui interviu luat Simonei Halep, o remarcă ex tempore, în limba română, referitoare la viitorul copil al Serenei Williams. „Să vedem ce culoare va fi. Ciocolată cu lapte?” este speculația devenită fundamentul în baza căruia Năstase este numit rasist. (Remarca este descrisă, în mass-media globală, ca rasistă, potențial rasistă, ofensatoare sau denigratoare.) Se impun, cred, trei observații: 

• 1. D-na Eleanor Crooks, corespondent de tenis pentru Associated Press prezent la Constanța pentru evenimentul Fed Cup, este omul responsabil de atenția masivă acordată de presa globală acestei remarci. (Conform publicației The Telegraph din UK, ea era singurul membru al corpului mediatic britanic prezent în sala de conferințe la vremea incidentului.) Se pare că d-na Crooks a considerat necesar, ca jurnalist, să atragă atenția asupra acestui comentariu inofensiv. Au existat însă aspecte cu adevărat importante pentru contextul Fed Cup, descrise mai jos, pe care d-na Crooks și ceilalți jurnaliști prezenți la Constanța nu le-au făcut publice. Ar fi deci potrivit și chiar necesar să ne întrebăm: Ce fel de jurnalism este acela care raportează nesemnificativul și ignoră importantul?
   
• 2. Am numit remarca inofensivă, adică non-rasistă și non-denigratoare, întrucât este o speculație de natură strict factuală: viitorul copil al Serenei Williams va avea, cel mai probabil, o culoare situată între negru și alb. Etichetarea factualului drept rasism este o absurditate, indiferent ce spune Serena Williams. „Mă simt ofensat” nu poate fi standardul pentru rasism, decât într-o lume în care orice om de pe planetă ar putea fi găsit „rasist” într-un moment sau altul. Îmi imaginez că destui oameni au gândit și chiar au spus, unui cuplu inter-rasial care așteaptă un copil, „Hmm, mă întreb ce culoare va avea”. Știu totodată, la modul concret, că mulți albi au admirat, într-un moment sau altul, frumusețea pielii de culoare și a copiilor inter-rasiali.
   
• 3. Eleanor Crooks a spus că era „unnecessary” (ne-necesar) ca Ilie Năstase să comenteze asupra culorii bebelușului Serenei Williams… Această afirmație este goală de conținut: aria acoperită de „ne-necesar” este una foarte vastă. Dacă am demoniza și ghilotina tot ce este „ne-necesar”, ar trebui să demolăm cam totul – începând cu noi înșine. Cum am spus, un jurnalist ar trebui să facă ceva mai mult decât să lanseze bombe verbale, lăsându-le să cadă la voia întâmplării. Dacă un jurnalist se limitează totuși la superficialitate intelectuală și vid etic, nu trebuie să fie surprins dacă ulterior este acuzat de lenevie, nerozie sau implementarea unei agende. Eleanor Crooks, care a spus clar, cu multă siguranță de sine – dar fără vreo argumentare—pe contul său de Twitter că ceva este „wrong” (în neregulă) cu mica speculație factuală a lui Năstase, trebuie în mod obligatoriu invitată să ofere o argumentare publică… și trebuie totodată să spună de ce aspectele importante ale evenimentului Fed Cup, care explică în mare parte iritarea lui Năstase, nu i s-au părut demne de a fi făcute publice. Contextul nu este important în jurnalism? Este suficientă compilarea de frânturi de realitate cu aparență scandaloasă? Merită o astfel de compilație respectul unui cititor? S-a transformat cumva Associated Press în tabloidul Daily Mail?

Supervizorul partidelor de tenis dintre România și Marea Britanie a fost, conform unor canale românești de presă, o britanică pe nume Victoria Clutterbuck. Acest lucru, un evident conflict de interes (permis însă de regulamentul ITF), este de mare relevanță, dar a fost complet ignorat de presa din afara României. Presa din afară a fost complet tăcută și referitor la deciziile luate de controversatul arbitru Andreas Egli (Elveția), care par a fi fost discriminatorii față de echipa României și față de Năstase personal. De fapt, conform articolului ProSport datat 23 aprilie și semnat de Alexandru Tăcină, duo-ul Clutterbuck-Egli s-a facut vinovat de decizii fără precedent care totodată contraveneau regulamentului competițional.

Faptul că International Tennis Federation (ITF), organizația care l-a „judecat” pe Năstase zilele trecute, are sediul la Londra a rămas și el neprecizat de presa din afară – cel puțin în afara comentariului făcut de Sorana Cârstea. La fel, componența grupului ITF (Internal Adjudication Panel) care a luat decizii în acest caz. Dacă procentajul de britanici din Adjudication Panel este semnificativ iar cel de români neglijabil sau zero, atunci există un evident potențial de judecată partizană și injustă.

Abuzul din partea publicului acuzat de Johanna Konta în partida de sâmbătă, 22 aprilie, a fost și el un subiect neexplorat de presa din străinătate. Cum, cât, de cine? Se justificau ieșirea din teren și întreruperea meciului? O mare parte dintre canalele mediatice proeminente – e.g. The New York Times, The Guardian, The Telegraph – au publicat articole pe tema „scandalului” fără a deschide însă secțiunile de comentarii din partea publicului. De ce această decizie, în cazul unui sportiv de faimă mondială? Ar fi bine ca acelor publicații să li se ceară o explicație.

Limbajul „fucking bitch” este cu siguranță unul agresiv, dar a fost tradus necorespunzător și inflamator în limba română: nu înseamnă „curvă nenorocită”, ci „ticăloasa naibii”. „Bitch” este corespondentul feminin al lui „asshole” – termeni duri, ineleganți, folosiți în general pentru a acuza pe cineva de ticăloșenie. Fără a scuza limbajul lui Năstase, inacceptabil într-un context formal, este important de știut ce anume l-a provocat pe Năstase. Poate că se impun sancțiuni pentru mai mulți indivizi și nu doar unul, cum a sugerat turbata presă internațională? Am avut ocazia să văd manipulare extrem de subtilă și aproape elegantă, în stil „gaslighting” (termen popularizat de filmul cu Ingrid Bergman din 1944), și știu că omul cel mai vociferant nu este neapărat și cel mai periculos sau mai vinovat… De fapt, vociferantul este nu de puține ori victima.

Într-o lume care caută să pedepsească totul, inclusiv inocența, un anume lucru rămâne frecvent nepedepsit: jurnalismul incompetent și iresponsabil, care pătează sau distruge reputații, cariere și vieți. Aș dori să văd un jurnalist – de orice culoare, rasă, naționalitate – oferind un argument de substanță pentru presupusa gravitate a remarcii ex tempore făcute de Năstase despre bebelușul Serenei Williams sau, în absența unei explicații, scuzele și penalizările de rigoare (sau nu există?) pentru acel grup de jurnaliști ilogici și fanatici, iubitori de scandal dar nu și de claritate sau răspundere, care au diseminat și împopoțonat o trivialitate.

Între timp, un studiu serios al faptelor, pe care unii jurnaliști români au încercat sau încearcă să-l realizeze, este imperios necesar într-o situație în care voci multiple și globale îl supun pe Ilie Năstase la un auto-da-fé profesional și imagistic. Sper ca vocile adevărului și logicii să prevaleze, mai ales în spațiul românesc, și să ceară socoteală celor iresponsabile de pretutindeni. Năstase ar putea fi nasty într-un sens sau altul, dar la fel este și lipsa de probitate jurnalistică.

Diana Cârligeanu, o scriitoare de limbă engleză care publică sub pseudonimul K.V. Twain, i-a transmis reporterului ProSport acest articol. Cititoarea noastră a trăit în patru țări și este absolventă a Universității Harvard (SUA) și a altor școli de elită.