Novak Djokovic a reușit ceea ce în urmă cu câțiva ani părea imposibil: s-a introdus în discuția despre cel mai bun jucător de tenis din istorie, alături de Roger Federer și Rafa Nadal. Pentru a ajunge în acest punct, sârbul a fost nevoit să improvizeze mult în propria-i pregătire. Iar pentru asta a angajat un analist care și-a inspirat munca dintr-un film cu Brad Pitt, „Moneyball”.
„Când a apărut Moneyball, a rezonat atât de tare cu mine. Este exact ce avea nevoie sportul. Limbajul cifrelor poate să explice și în tenis diferența între victorie și eșec. Tenisul este unul dintre ultimele sporturi care a îmbrățișat analiza cifrelor, totul a fost până acum despre instinct”, spune pentru tennis.com Craig O’Shannessy, analistul de strategie al lui Djokovic.
Filmul la care face referire colaboratorul lui Djokovic a apărut în 2011 și expune povestea inspirată din relitate a unui cuplu inedit din baseball-ul american. Billy Beane, jucat de Brad Pitt, este managerul general al Oakland Athletics, echipa cu cel de-al treilea mic buget din MLB. Jonah Hill este un tip pasionat de cifre pe care Pitt îl găsește la unul din cluburile rivale și în a cărui teorie crede.
Practic, ideea de bază a filmului este analiza jucătorilor nu în funcție de cifrele individuale, ci de contribuția fiecăruia la rezultatul colectiv. Bazată pe analiza profesionistă a tuturor statisticilor, teoria dezvoltată de Billy Beane la Oakland Athletics a permis echipei ce o conducea să obțină 20 de victorii consecutive, un record istoric care a rezistat 15 ani, până în 2017.
Craig O’Shannessy susține că asemenea teoriei aplicate în baseball, cifrele pot să indice un drum către victorie și în tenis. Australianul din staff-ul lui Djokovic susține că una dintre cele mai importante concluzii trase este aceea că jucătorii care câștigă majoritatea punctelor de maximum 4 lovituri vor fi foarte probabil învingători la finalul unui meci.
În plus, O’Shannessy susține că deși sunt încă mulți jucători care se concentrează pe anduranță și pe perfecționarea loviturilor, cel mai important aspect este postura în care îți pui adversarul să lovească. Tocmai de aceea australianul spune că deși multă lume apreciază reverul lui Djokovic, lovitura sa de bază este tot forehandul.
Contribuția analistului australian s-a materializat în evoluții îmbunătățite ale mai multor jucători din circuit, chiar dacă Djokovic este principalul său client. Matteo Berrettini a ajuns în top 10 după o colaborare cu O’Shannessy, Kevin Anderson a ajuns pe locul 5 tot după ce discuțiile cu australianul i-au schimbat stilul. În plus, Alexander Zverev susține că toți jucătorii de top folosesc analiza cifrelor: „O fac toți, dar nu prea vor să vorbească despre asta”.
Sunt și alții care însă nu sunt întru totul de acord cu toate ideile exprimate de O’Shannessy. Brad Gilbert, fost antrenor al lui Andre Agassi, susține că anduranța nu poate fi scoasă din jocul unora dintre sportivi.
„Poate majoritatea punctelor or fi scurte, dar ce faci dacă ești David Ferrer sau Simona Halep, adică cineva care câștigă meciuri cu picioarele? Totuși, îmi place să-l ascult pe Craig. Poate să își ofere încredere cu informațiile lui, iar asta înseamnă mult în ceea ce mă privește”, a explicat Gilbert.
În articolul prin care tennis.com îl prezintă pe Craig O’Shannessy, analistul australian distruge mai multe dintre clișeele care le sunt servite fanilor. Interesant este că, susține colaboratorul lui Djokovic, pentru a fi numărul 1 mondial la finalul unui an nu e nevoie să câștigi mai mult de 55 la sută din punctele puse în joc.
În general, când oamenii vorbesc despre un meci își aduc aminte despre raliurile lungi, despre punctele spectaculoase. Eu, în schimb, aproape că ignor acele raliuri și acele puncte pentru că nu sunt foarte multe într-un meci și nu sunt chiar atât de importante precum am crede. Când am încercat să vedem cine câștigă de fapt meciurile, am descoperit că 70 la sută din puncte au maximum patru lovituri. În 90 la sută din cazuri, cine a câștigat bătălia punctelor de maxim patru lovituri a câștigat și meciul. La prima mea întâlnire cu Novak, l-am întrebat cum pot folosi analizele mele ca să-l ajut să câștige meciuri. În primul rând, mi-a zis că abia dacă a văzut câteva întregistrări video cu el jucând. De asemenea, am vrut să aflu cât din analizele pe care le extrag dintr-un meci ar vrea să-i dau să citească. Iar el mi-a zis: «Craig, dă-mi totul”». Și este foarte bun la a analizat și discerne ce îi dau. Înaintea tuturor meciurilor pe care Novak le-a jucat începând cu anul 2017 eu am făcut o analiză: jocul lui Novak, traseele care i se potrivesc cel mai bine… Când te uiți la un meci de tenis, lucrurile par să se întâmple aleatoriu, precum la un meci de pinball. Fals! Tenisul este un joc al traseelor repetitive. Vrei să servești în exterior sau să servești la T? E mai bine să lovești cu forehand-ul sau cu reverul? E mai bine să te duci la fileu sau să joci de pe fund? Toate aceste tipare vor influența cine va câștiga un punct sau altul. În general, să servești în exterior e mai bine decât să servești la T. Pentru că atât tu, cât și adversarul veți lovi apoi mai mult cu forehand-ul. Chiar și jucătorii cu cele mai bune lovituri de rever din lume vor juca forehand-ul mai des în această situație. Apoi, am ajuns la concluzia că returul din terenul de avantaj este mai eficient decât cel din terenul de egalitate. Să servești pe corpul adversarului este mai bine pentru că iei din direcția punctului. Sunt diferite tipare ale jocului în tenis, dar eu le împart în două mari categori: tipare primare și secundare. Primele sunt cele pe care jucătorul le repetă din nou și din nou pe teren pentru a obține un procentaj câștigător. Procentajul câștigător nu trebuie să fie mare cât timp se află peste 50 la sută. Rețineți că în fiecare an, liderul clasamentului ATP câștigă doar 55 la sută din punctele puse în joc. Când te gândești la zgură, crezi că totul este despre consistență, despre putere de muncă, sacrificiu și rezistență. Dar când te uiți pe cifrele de la Roland Garros realizezi că lungimea punctelor e la fel cu cea a turneelor care se joacă pe hard sau pe iarbă. Nu contează dacă se joacă pe zgură, pe hard, pe iarbă, nu contează dacă joacă doi canguri pe fața întunecată a lumii, procentajul punctelor de maximum 4 lovituri va fi undeva la 70 la sută. Să te concentrezi pe erorile neforțate înseamnă să ții acest sport în epoca întunecată. Să câștigi meciuri nu este despre perfecțiune sau despre a da încă o minge peste fileu. Este despre a-ți pune adversarul în pozițiile de unde sunt șanse mai mari să rateze – Craig O’Shannessy, analist Novak Djokovic
În general, când oamenii vorbesc despre un meci își aduc aminte despre raliurile lungi, despre punctele spectaculoase. Eu, în schimb, aproape că ignor acele raliuri și acele puncte pentru că nu sunt foarte multe într-un meci și nu sunt chiar atât de importante precum am crede.
Când am încercat să vedem cine câștigă de fapt meciurile, am descoperit că 70 la sută din puncte au maximum patru lovituri. În 90 la sută din cazuri, cine a câștigat bătălia punctelor de maxim patru lovituri a câștigat și meciul.
La prima mea întâlnire cu Novak, l-am întrebat cum pot folosi analizele mele ca să-l ajut să câștige meciuri. În primul rând, mi-a zis că abia dacă a văzut câteva întregistrări video cu el jucând. De asemenea, am vrut să aflu cât din analizele pe care le extrag dintr-un meci ar vrea să-i dau să citească. Iar el mi-a zis: «Craig, dă-mi totul”». Și este foarte bun la a analizat și discerne ce îi dau. Înaintea tuturor meciurilor pe care Novak le-a jucat începând cu anul 2017 eu am făcut o analiză: jocul lui Novak, traseele care i se potrivesc cel mai bine…
Când te uiți la un meci de tenis, lucrurile par să se întâmple aleatoriu, precum la un meci de pinball. Fals! Tenisul este un joc al traseelor repetitive. Vrei să servești în exterior sau să servești la T? E mai bine să lovești cu forehand-ul sau cu reverul? E mai bine să te duci la fileu sau să joci de pe fund? Toate aceste tipare vor influența cine va câștiga un punct sau altul.
În general, să servești în exterior e mai bine decât să servești la T. Pentru că atât tu, cât și adversarul veți lovi apoi mai mult cu forehand-ul. Chiar și jucătorii cu cele mai bune lovituri de rever din lume vor juca forehand-ul mai des în această situație. Apoi, am ajuns la concluzia că returul din terenul de avantaj este mai eficient decât cel din terenul de egalitate. Să servești pe corpul adversarului este mai bine pentru că iei din direcția punctului.
Sunt diferite tipare ale jocului în tenis, dar eu le împart în două mari categori: tipare primare și secundare. Primele sunt cele pe care jucătorul le repetă din nou și din nou pe teren pentru a obține un procentaj câștigător. Procentajul câștigător nu trebuie să fie mare cât timp se află peste 50 la sută. Rețineți că în fiecare an, liderul clasamentului ATP câștigă doar 55 la sută din punctele puse în joc.
Când te gândești la zgură, crezi că totul este despre consistență, despre putere de muncă, sacrificiu și rezistență. Dar când te uiți pe cifrele de la Roland Garros realizezi că lungimea punctelor e la fel cu cea a turneelor care se joacă pe hard sau pe iarbă. Nu contează dacă se joacă pe zgură, pe hard, pe iarbă, nu contează dacă joacă doi canguri pe fața întunecată a lumii, procentajul punctelor de maximum 4 lovituri va fi undeva la 70 la sută.
Să te concentrezi pe erorile neforțate înseamnă să ții acest sport în epoca întunecată. Să câștigi meciuri nu este despre perfecțiune sau despre a da încă o minge peste fileu. Este despre a-ți pune adversarul în pozițiile de unde sunt șanse mai mari să rateze – Craig O’Shannessy, analist Novak Djokovic
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER