„Presupun că a treia oară a fost cu noroc. Anul trecut a fost o înfrângere dură (n.r. – în aceeași fază a sferturilor de finală, în fața aceleiași adversare, Sloane Stephens), dar din fiecare înfrângere înveți câte ceva și ar fi fost OK și dacă mergeam în set decisiv. Aș fi fost mândră de mine și dacă aș fi pierdut. De trei ori sferturi. Nu este ceva ce ai în fiecare an sau în fiecare zi„. Sunt gândurile cu care a părăsit terenul Anastasija Sevastova, după ce tocmai își obținuse biletul pentru prima prezență în semifinalele unuit turneu de Mare Șlem. Sevastova a învins în două seturi, la 2 și 3, dominând tactic și mental deținătoarea trofeului.
Cu exact 12 luni în urmă, situația arăta diferit. Sloane Stephens o întorsese de la 3-1 în setul decisiv și o învinsese în tiebreak, cu 7-4.
Cu 24 de luni și o săptămână în urmă, când se dădea start-joc în ediția 2016 a US Open-ului, Anastasija Sevastova era una dintre puținele jucătoare care, pe site-ul oficial al US Open-ului, nu avea fotografie, în dreptul numelui său apărând un pătrat alb-griuț, acolo unde organizatorii inserează, de regulă, câte o fotografie zâmbăreață a jucătoarelor și jucătorilor, pentru a face mai plăcută ochiului prezentarea grafică a meciurilor, în secțiunea scorurilor și a profilelor. Situația era una bizară: sportiva în vârstă de 26 de ani se mândrea cu o cea mai bună clasare a carierei pe poziția 36 WTA (în 2011), adunase zece victorii în fața unor membre Top 10 și ridicase și un trofeu WTA deasupra capului, la Estoril, în 2010. După 20 de ani, Sevastova fusese prima tenismenă din Letonia care se putea mândri cu o victorie într-un turneu profesionist.
Sevastova le-a trecut cu vederea gafa organizatorilor, declarând pentru Reuters: „E OK să nu aibă poza mea. Cei de la WTA au una în care am părul scurt, nu-mi place. Este mai bine FĂ‚RĂ‚„. Umor? Ironie? Poate nici, nici, poate puțin din ambele. Americanii s-au corectat, după ce Anastasija o învingea pe Garbine Muguruza în turul doi. Spaniola era a treia în lume și noua campioană de la Roland Garros. Sevastova – un nume care se ridica din mulțime.
Cu 64 de luni în urmă, Anastasija Sevastova avusese de transmis un mesaj. „Dragilor, vreau să vă anunț cea mai recentă decizie a mea: retragerea din tenisul profesionist. Din cauza ultimilor trei ani, plini de afecțiuni medicale, accidentări și alte aspecte conexe, nu mă mai pot vedea continuând acest complex sport la cel mai înalt nivel. Sunt și voi fi mereu recunoscătoare pentru tot ceea ce tenisul mi-a oferit. Mulțumesc ITF și WTA pentru sprijin”, anunța Sevastova.
Cea mai mare performanță a carierei sale de până atunci – prezența în premieră în săptămâna a doua la Australian Open 2011 și pătrunderea, în consecință, în Top 40, îi fusese umbrită de boală. Letona nu a apucat să se bucure de ceea ce obținuse. A ratat nouă turnee în final de 2011, apoi problemele au continuat. O accidentare la cot i-a furat startul sezonului 2012, refuzându-i șansa apărării punctelor. Azvârlită înapoi în clasament, forțată să joace din nou calificări, Sevastova a încheiat anul în derivă, pe locul 181 WTA. În mai 2013, decidea că este prea mult și voia înapoi la școală, sperând la o carieră în management.
Viața avea însă alte planuri pentru Anastasija Sevastova, letona ajungând, până la urmă, după un an și jumătate de inactivitate, să își managerieze chiar propria carieră, relansată. Fusese ștearsă din clasament, dar, într-un an de zile, ajunsese pe locul 110 WTA. De atunci, ascensiunea letonei, retrase în Austria, nu s-a oprit, parcă nicio clipă.
Petrecând timp cu sine, Sevastova s-a descoperit. Și cel mai important plus pe care și l-a oferit la revenire a fost cel de la nivel mental. „Gestionez mai bine momentele de presiune acum. Mingile de meci – este ceva brutal, dar mă descurc mai bine„, spunea Sevastova.
Unul dintre momentele care au călit-o pe ‘Nastja’ la revenire a fost a doua finală WTA jucată în această a doua carieră a ei. Simona Halep a demolat-o, 6-0, 6-0, la București. Nu a fost, nici pe departe, singura finală WTA încheiată cu acest scor. În 1981, la Amelia Island, Chris Evert o învingea cu același scor pe marea Navratilova, iar în 1988 Steffi Graf o bătea 12-0 pe Natasha Zvereva chiar în finala de la Roland Garros. Totuși, românca rămâne jucătoarea pe care Sevastova nu o poate încurca cu jocul său atipic și variat: Karolina Pliskova, Ostapenko, Muguruza, Konta, Errani, Bouchard, Jankovic, Stephens, Șarapova, Stossur și Garcia au aflat toate, pe propria piele, ce înseamnă provocarea Sevastova, fiind nevoite să se recunoască învinse.
„Am văzut că există viață după tenis. Dacă pierzi un meci de tenis nu este sfârșitul lumii. Lumea nu se prăbușește. Dar viața după tenis e puțin… ciudățică”, Anastasija Sevastova
„În Letonia, când pierzi, toată lumea spune că ești varză. Când câștigi, toată lumea spune că ești atât de bun. Nu știu exact de ce. Poate pentru că suntem lângă Rusia, o țără mare, iar noi suntem o țară mică. Dar suntem aprigi, ne dăm toată silința” Anastasija Sevastova
„Mama e profesoară de limba engleză, așa că trebuie să am grijă ce vorbesc” Anastasija Sevastova
Anastasija Sevastova nu minte când a spus, la conferința de presă de la finalul meciului cu Stephens: „nu pun scurte atunci când adversara are probleme, când se apleacă. NU. Le joc din instinct și așa funcționează sau uneori nu funcționează„. Nu. Este arma ei numărul unu. Stilul ei. Cel care i-a adus o super-victorie în fața Șarapovei la US Open 2016: 7 dintre cele 8 lovituri ale Sevastovei au fost dropshot-uri. Scurt cu scurte.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER