Editorial CTP! **Despre femei și bărbați
Sfertul de la Foro Italico al Dinarei Safina cu Maria José Martinez Sanchez arăta ca bătălia dintre un tanc și o libelulă. La 22 de ani, tancul Dinara poate să joace pe puncte și cu frate-său Marat sau să se apuce oricând de K1 cu fizicul pe care îl are. Maria José e o mignonă blondulie de 26 de ani, pe care dacă o vezi pe lângă arenă ai crede-o mai degrabă ziaristă decât jucătoare. Însă dacă te uitai pe tablou, puteai să bănuiești că ceva nu e în regulă cu „ziarista“: în primul tur mușcase zgura Romei în fața ei Amelie Mauresmo, în al doilea Marion Bartoli, cap de serie 11, în al treilea, Nadia Petrova, altă rusoaică gladiatoare, cap de serie 8!
Primul set jucat de Maria José m-a năucit, pe mine, care priveam la televizor, vă dați seama ce era în capul Dinarei. O stângace perversă, vivace și perspicace, Maria face, uluitor, serviciu-voleu pe zgură, în repetate rânduri, și câștigă aproape de fiecare dată punctul! O chinuie sau o lasă încremenită pe gladiatoarea Dinara cu niște scurte scoase de sub fustiță în cele mai neașteptate momente. Nu dă două mingi consecutive la fel – ba „umflă mingea“ cu liftul ei apăsat de stângace, ba o coboară brusc în crosuri scurte sau în stopuri. Tot ritmul de mitralieră al Dinarei este făcut praf, greșește mult. Ți-e și milă de rusoaică, pe față i-a încolțit spaima că ia bătaie și deruta că nu știe ce să facă. În setul doi, scorul urcă până la 3-1 pentru Maria. Disperare.
Văzusem până atunci un sârb tânăr, cu bărbiță brunetă, care vorbea singur stând într-o zonă pustie a tribunei. Era antrenorul Dinarei, Zeliko Krajan. În momentul acela critic pentru nr. 1 mondial, Krajan coboară pe bancă alături de Safina pentru discuția permisă de regulament. Aproape că nu o privește, se uită undeva în tribună și vorbește dur și rece, ca un pește cu fata care nu i-a adus bani destui la sfârșitul zilei. „Măi, tu chiar nu vezi că asta nu te poate bate?“ Frază colosală. Deci, nu i-a spus cald, entuziast, tandru, aproape lăcrămos: „Hai că poți! Știi că poți! Adună-te! Dă totul din tine! Be my girl! I love you so much!“ A sictirit-o pur și simplu, stimați cititori, însă cu un mesaj construit excepțional: „Tu chiar nu vezi că nu te poate bate?“ Safina îl asculta cocoșată, privindu-l de jos în sus pe nu prea înaltul Krajan, în semn de supunere totală. „De un ceas și ceva, mă uit la tine cum te bagi prostește în jocul ei. De ce îi respecți atâta serviciu-voleul? Nu mai încerca s-o pasezi «la gaură», la milimetru, lovește pur și simplu tare, nu poate să facă voleul bine la nesfârșit. Iar scurtele, problema nu e să le ajungi, problema e să nu ți le mai poată pune. Și pentru asta ai un singur lucru de făcut: lovește în cros cu dreapta și reverul cât poți de tare și pe urmă dă și mai tare. Atât ai de făcut, să dai tare, și, slavă Domnului, poți; nu poate să te bată, oricât s-ar apăra.“
Din clipa aceea, stimați îndrăgostiți de tenis, Dinara Safina nu a mai pierdut nici un ghem. A făcut nu mai puțin de 9 (nouă) la rând, câștigând setul decisiv cu 6-0. Și de acolo s-a dus peste pantera neagră Venus Williams în semifinală și peste Kuznețova în finală, câștigând Foro Italico și întărindu-și poziția de lider mondial. Am înțeles și eu cu acest prilej cum a urcat Safina într-un an, de când o antrenează Zeliko Krajan, dintr-o jucătoare de top 20 în nr. 1 mondial.
Secvența doi. Foarte tânăra și talentata Victoria Azarenka, până acum revelația WTA în 2009, nu reușește să-i facă față în semifinală puternicei Svetlana Kuznețova, aflată în bună dispoziție de joc. Scorul urcă necruțător până la 6-2, 5-2. Azarenka mai are puțin și plânge de frustrare. Coboară alături de ea antrenorul Antonio van Grichen, nu cu mult mai în vârstă. E prietenos și relaxat, nu ca cetnikul Krajan. „Ce faci, Victoria? E clar că Kuznețova e în zi bună, e tare și îi merge jocul, dar tu de ce te crispezi suplimentar? Dacă tot joacă ea așa de bine, dă și tu drumul la lovitură, be happy with your shot, fii fericită cu lovitura ta, dacă intră, foarte bine, dacă nu, asta e. Dar încetează cu jocul ăsta chinuit, în care faci ca toți dracii la fiecare punct pierdut”. Be happy with your shot! O să țin minte și această zicere simplă și adâncă, aidoma unui lung de linie executat perfect. Pe Victoria, vorbele au înțepat-o literalmente în frunte, s-a calmat și a făcut exact ce-i zisese Antonio. I-a luat imediat două ghemuri Kuznețovei. Dar se trezise prea târziu, la 5-4 rusoaica a găsit o lovitură-două pe linie și a câștigat in extremis. Dacă egala la 5, eu unul aș fi pariat pe Azarenka fără să clipesc.
Asta am văzut la WTA Foro Italico. Niște antrenori bărbați care au coborât în arenă și din câteva vorbe, spuse fiecare în felul lui, dar eficiente ca o injecție, și-au scos jucătoarele din groapă. Din turneul feminin GDF Suez de la București am văzut prea puțin. Însă rezutatele sunt limpezi: Raluca Olaru a pierdut în primul tur, ca și Irina Begu, Diana Enache, Elena Bogdan, Alexandra Damaschin. Mihaela Buzărnescu a trecut un tur. Simona Halep a pierdut în sferturi, câștigând însă concursul de dublu alături de Begu. În turneele ITF, antrenorul nu poate interveni în timpul meciului, ca în WTA. Dar dacă ar fi fost permis, am avea și noi un Krajan sau un Van Grichen, iar rezultatele fetelor noastre ar fi putut fi altele?
Â