EXCLUSIV | Interviu de vacanță cu Alexandra Dulgheru: cum a ajuns la nunta regală, bucket-list-ul pentru 2019 și misiunea „Aurora Boreală”: „Dacă nu mă operam mergeam mai devreme. În ianuarie, dacă găsesc și prietenii care să facă nebunia asta cu mine…”

Alexandra Dulgheru a încheiat al 14-lea sezon printre profesioniste pe locul 146 WTA. Ciclul carierei a lăsat-o, la final de 2018, cu teme de făcut pentru recuperare, după o nouă operație la genunchi. E obișnuită. Din nou, a avut multe momente de vacanță forțată de umplut. De aceea, și interviul-bilanț, pentru ProSport, de la Gala Tenisului Românesc, are și el iz de vacanță.

Are zâmbetul pe buze, ca de obicei, dar și chef de povestit. Ultimele meciuri pe 2018 le-a jucat în Franța, într-o competiție inter-cluburi, într-o atmosferă pe care nu poate descrie decât într-un singur fel – relaxată. „Am mai jucat de două sau trei ori meciuri pe echipe în Franța. Am jucat așa doar în Franța. Atmosfera e plăcută, pentru că sunt meciuri cu jucătoare pe care le întâlnești în timpul anului, dar cu care nu te-ai gândi că poți face echipă. Ai cu cine să vorbești tot timpul. E interesant, poți vorbi tot timpul meciurilor. E mult mai relaxat. Dar nu am jucat foarte mult. Imediat după Limoges am mers la meciurile de club, care au fost un fel de test, să văd cum e genunchiul în timpul unor meciuri. Am văzut că nu merge și am ajuns să mă operez…„, face rezumatul Alexandra Dulgheru.

Alexandra, tu spuneai anul trecut, pe vremea asta, oarecum voalat, că genunchiul tău are o dată de expirare. Cum stai cu termenul la final de 2018?
Nu știu cum stau cu termenul, dar nu am de gând să expire prea curând (n.r. – râde). Am avut o nouă operație la genunchi, de data asta a fost ceva mai ușor, o operație la menisc. Partea bună este că am făcut-o la timp și, după felul cum mă simt, cum m-am simțit și la două zile după operație, după cum merg acum după recuperare pot spune că este foarte bine. Am ieșit din spital fără cârje, acum am două săptămâni de la operație și la recuperare fac deja multe lucruri.

Și ești deja pe tocuri…
Acum sunt pe tocuri, corect. Deși nu am voie să stau foarte mult pe tocuri. La menisc e mai ușor, depinde de cât de mare este leziunea. Eu am avut o leziune mică. Am făcut-o din timp și am șanse de recuperare mai mare. Deja, peste o săptămână și jumătate sau două săptămâni o să încep să joc un pic de tenis.

Ținută de gală. Foto: Alexandra Dulgheru, via Facebook

De data asta ce ai descoperit despre tine? Pentru că și anul acesta ai avut parte de pauze, și după US Open, și acum, și știu că de obicei vii cu câte ceva nou – o dată pictezi mai mult, altă dată descoperi câte un film care îți place mult, alte ori niște muzică. Deci, ce pasiuni ți-ai mai descoperit?
Mă gândeam că acum, după ce se face genunchiul mai bine, să învăț niște dansuri! Acum dansez pe Michael Jackson, știu mișcări din videoclipuri și le fac cum îmi vine. Dar, vreau să învăț cum trebuie dansul măcar pentru două sau trei melodii mai cunoscute și să duc până la capăt o coregrafie, de hobby. Vreau să pictez iar, sau să desenez. Cam atât, că o să treacă timpul. În ianuarie – februarie ar trebui să revin pe teren. Să încep să joc turnee.

Acum mai ai ceva în comun cu Serena Williams, nu doar faptul că ai făcut acea fotografie frumoasă despre care ne povesteai într-un interviu din urmă cu un an, în același loc, la castelul din apropiere de Monte Carlo, ci și faptul că ai fost la o nuntă regală, la fel ca Serena. Cum a fost?
Da, eu și Serena Williams! Mai lipsește să și joc un pic tenis ca ea (n.r. – râde) și este totul aranjat. A fost foarte frumos la nunta regală. A fost cel mai frumos eveniment la care am participat până acum, este altceva. Diferit față de oricare altă nuntă și cred că, după această nuntă, nu o să îmi mai placă vreodată vreo altă nuntă! A fost frumos de tot, cu toată lumea îmbrăcată la patru ace, a fost un dress-code strict. Foarte frumos la Cazino, la Sinaia, în Camera Oglinzilor. Muzică bună, programul în sine. A fost un eveniment aparte. Am participat la nuntă datorită faptului că tata a fost pilot, este prieten foarte bun cu tatăl fetei, care și el a fost pilot. Așa am ajuns acolo.

Alexandra Dulgheru, la nunta regală a Principelui Nicolae al României cu Alina-Maria Binder. Foto: Alexandra Dulgheru via Facebook

Ai devenit o fană a pălăriilor? Te-am văzut în fotografii purtând acea pălărie, care pare greu de fixat și incomodă…
Da, pălăria cu o bentiță, care o fixează. Incomodă… puțin, pentru că pe partea dreaptă nu vedeam nimic, ochiul era acoperit. Trebuia să mă uit tot timpul într-o parte. Dar, așa s-a îmbrăcat toată lumea și asta a contribuit la frumusețea evenimentului. A fost de vis, ca la un bal din anii 1900, 1800. Apoi, am dansat mult, deși a fost o provocare pe tocuri înalte și fiind îmbrăcată într-o rochiță cu trenă. Am ajuns, până la urmă, să dansez în picioarele goale și am cunoscut multă lume interesantă. Jumătate români, jumătate străini. E interesant să auzi poveștile fiecăruia.

Anu acesta nu vei fi la turneu de tenis nici de Crăciun, nici de Revelion. De când nu ți s-a mai întâmplat și ce planuri ai?
Cu siguranță nu mi s-a întâmplat de multe ori. Cred că ultima dată – la prima operație. O să încerc să profit la maximum de timpul petrecut alături de familie și de prieteni. Cred că va fi un sentiment foarte drag de a fi din nou, acasă, de sărbători. Că, de multe ori, plecăm, așa, cu o melancolie în suflet.

Pentru 2019, ce îți dorești?
Clișeu – la mine! Sănătate și îmi doresc să ajung cât mai aproape de Top 100, ca să am acces pe tablou la Grand Slam-uri. Vreau să pot să joc turnee WTA mai des, pentru că în ITF e tare greu, sunt multe fete care joacă bine, puncte puține, e uzura mare și vreau să trec mai repede prin acest proces, ca să fiu din nou acolo unde am fost. Iar dincolo de tenis, mi-ar plăcea, chiar acum, în ianuarie, să ajung în Islanda, să văd Aurora Boreală. Anul ăsta am realizat ceva și am făcut un pact cu mine: pentru că am fost în foarte multe locuri exotice unde am jucat – gen Australia, Thailanda – fără să am timp să vizitez mare lucru, mi-am propus să îmi iau timp o zi-două să vizitez. Am făcut lucrul ăsta anul acesta în Australia și m-a bucurat foarte mult. Mi-am propus să călătoresc, când am timp, în locuri gen bucket list, pe care măcar o dată în viață îmi doresc să le văd. Dacă nu mă operam mergeam mai devreme în Islanda, poate chiar luna asta. Dar, am amânat. Trebuie să mă fac bine mai întâi, cu piciorul, pentru că e de mers și escaladat. În ianuarie, dacă găsesc și prietenii care să facă nebunia asta cu mine, poate mergem o săptămână.