EXCLUSIV | Raluca Olaru, despre tenis: greșeala în abordare din perioada junioratului, importanța pregătirii fizice, accidentările și gestionarea emoțiilor. „Am crescut la dublu și am depășit niște etape. Simt că pot mai bine și atunci vreau să urmăresc calea aceasta”. Vizionați întreaga emisiune

O jucătoare matură în gândire și exprimare, Raluca Olaru este un exemplu pentru tenisul românesc. Este cea care a redescoperit secretul ascensiunii spre Top 60, după generația puternică, dar foarte bine izolată și delimitată a Irinei Spîrlea, a Ruxandrei Dragomir și a Cătălinei Cristea, deschizând o ușă pe care mai apoi au lipit-o de perete Sorana Cîrstea, Irina Begu și Simona Halep. Raluca privește în spate după ce s-a confruntat cu unele dintre cele mai dificile și mai actuale probleme ale tenisului. „Eu nu provin dintr-o familie cu bani foarte mulți, și am reușit totuși„, este una dintre multele afirmații pe care le reții la finalul ediției speciale, de vineri, a emisiunii ProSport LIVE, în care Andru Nenciu a avut-o invitată pe Raluca Olaru.

Primul examen în tenis: abordarea din perioada junioratului

„Cel mai important, din punctul meu de vedere, și ca părinte, și ca antrenor, este mentalitatea pe care o promovezi copilului. Într-adevăr, la noi, în România, se pune foarte mult accent pe rezultate. De mici. Așa gândim noi, așa am fost de ani de zile. Punem mare preț pe rezultate. Dar drumul este foarte lung până la performanță. De când ești copil, de când înveți și până la tenisul mondial, cu jucătoarele acestea mari pe care le vedeți la televizor – drumul e lung și sunt alte lucruri mult mai importante decât rezultatele. Cum ar fi: plăcerea pentru ceea ce faci, dorința cu care vrei să vii la tenis, să muncești și să te îmbunătățești. Cred că în orice domeniu, vrei să te îmbunătățești – este o viziune mult mai bună și mai productivă decât dacă te concentrezi pe rezultate și pe ceea ce îți lipsește. Să te compari cu cei din jur„, explică Raluca Olaru.

„Omul-orchestră” care trebuie să știe acele lucruri foarte importante pe care, ca jucător, le înțelegi mai apoi

Raluca Olaru a împărtășit propria experiență. „M-a ajutat foarte mult faptul că în acea perioadă lucram cu Silviu Zancu. El a crezut mult în mine și avea planul acesta de dezvoltare cu mine, pe mai multe aspecte. Și a funcționat.  Țin minte că pe la 17 ani  trebuia să încep să joc mult mai mult. Până atunci, mergeam cu tata cu mașina, conduceam mult. El s-a interesat tot timpul foarte bine ce opțiuni are pentru mine.  În banii pe care îi avea – să joc niște turnee de 10.000. Mergeam în țările apropiate. La vârsta asta, corpul nu ar mai rezista la așa ceva.  Dar atunci eram mică și lucrurile erau puțin diferite. Treci altfel peste astfel de lucruri. Eu mă bucuram că am ocazia să joc. Așa puteam să joc. Pe la 17 ani ar fi trebuit să investesc mult mai mult, dar eu nu aveam banii aceștia. Și, împreună cu domnul Zancu, am găsit pe cineva care să mă poată ajuta. M-a ajutat cam un an de zile, cât să pot să îmi susțin singură performanțele. Eu cam așa am avut în Silviu Zancu – un om orchestră”, a povestit Raluca.

„Când am început să am un antrenor stabil și un ajutor financiar, am început să merg doar cu antrenorul. Consider că este mai bine așa. Dacă trebuie să alegi o persoană cu care să pleci – este, evident, antrenorul.  Bineînțeles, dacă îți permiți și programul părinților este unul flexibil, echipa cât mai mare și mai bună este un factor important pentru noi”,
Raluca Olaru

Cum gestionezi o accidentăre?

Raluca Olaru a avut rezultate, dar s-a accidentat. „M-am accidentat la încheietură în Australia, în 2008. A început ca o ușoară jenă la primul turneu, iar după Australian Open deja nu mai puteam să țin racheta în mână. Nu mai puteam să dau ușor, din careu, reverul cu două mâini. Atât de mare era durerea. M-a ținut destul de mult, cam un an de zile. Am făcut pauză, am mers la doctori, însă faptul că făceam pauză nu ajuta. Când jucam – nu puteam fi la sută la sută. Opream lovitura„, a povestit Raluca.

Dincolo de dificultatea fizică, a intervenit și o situație greu de gestionat din punct de vedere mental, despre care, acum, bucureșteanca vorbește franc. „Cred că nu am știut să gestionez nici accidentările, efectiv, nici situația. Când te accidentezi, joci mai slab, pierzi niște meciuri, mai pierzi din încredere, scazi în clasament. Poate te bat jucătoare care înainte nu te băteau. Tu ești tânără, abia intri în viața asta. Trebuie să ai echipă…  Tu ai un rezultat, atingi o poziție bună – la un an după, îți ies acele din puncte din clasament și, dacă nu reușești să repeți rezultatele, cazi foarte mult. Atunci este un moment pe care tu trebuie să știi cum să îl gestionezi. Tu și echipa. N-am știut. Am fost destul de afectată, nu am știut cum să gestionez acest lucru și nici celelalte aspecte nu mergeau„, explică sportiva intrată acum pe mâna unei echipe formată din trei antrenori: Adi Cruciat, Artemon Apostu-Efremov și Adi Gavrilă.

Gestionarea înfrângerilor: „Este foarte important să fii obiectiv după înfrângere”

Raluca Olaru s-a maturizat în ceea ce privește acceptarea înfrângerilor. Glumește chiar – „în fiecare săptămână pierzi câte un meci și înseamnă că este ceva n-ai făcut bine„. Are și explicația completă.

„Este foarte important să fii obiectiv după înfrângere. Când eram tânără, eram mult mai emotivă după meciurile pierdute. Dar nu numai eu – le văd pe jucătoarele tinere, din ziua de azi – sunt pe același principiu: pun mult mai mult la suflet și sunt mult mai afectate: parcă e sfârșitul lumii când pierd un meci. Asta e! De asta este important să ai pe cineva cu experiență, care, cumva, să te domolească un pic și să îți arate: uite, e important ce faci, e important ce urmărești, jocul, loviturile, pregătirea pe teren, pregătirea fizică„, spune Raluca Olaru.

„Dacă vrei să joci tenis, să cauți orice modalitate să poți face acest lucru. Practic, eu puteam să mă las, să mă opresc. Varianta cu dublu era ca o speranță, ca o luminiță. Nu aveam de unde să știu ce va ieși. Ultima speranță de care am putut să mă agăț a fost, efectiv, dublul. Am luat-o și am zis: încerc și așa. Dacă nu iese, măcar am încercat. Mi-am dorit atât de mult să joc, încât lucrurile au început ușor-ușor să meargă. Lucrurile au fost grele primii doi ani. Și părinții mei, și eu, am căutat mereu soluții. Așa este și pe teren – indiferent de zi, de adversar, de cum te simți, vreme ș.a.m.d. Tu trebuie să cauți soluții ca în ziua aceea să depășești lucrurile alea”,
Raluca Olaru

Pregătirea fizică: cât la sută din capacitatea unui jucător de a crește ți-o dă preparatorul fizic?

Raluca Olaru accentuează rolul pregătirii fizice. Iar mai departe, explică: „Eu zic că peste 50% (n.r. – din capacitatea unui jucător de a crește ți-o dă preparatorul fizic) în momentul acesta. Pentru că s-a schimbat mult tenisul. Față de ce era în momentul în care jucam eu simplu. Acum, ce văd la jucătoarele de simplu: totul este mult mai intens. Inclusiv la dublu, acum, față de momentul în care am început, în 2013 – deja simt că diferența este foarte mare. Nivelul este mult mai sus. Jucătoarele sunt mai puternice și nivelul este mai sus. Jucătoarele sunt mai apropiate și trebuie să  fii bun, mereu să te îmbunătățești ca să ai o șansă să rămâi acolo  – nu mai zic dacă e să mai crești„, spune Raluca.

„Nu am un serviciu foarte în forță. Pentru că nu sunt o jucătoare de forță. Nu am un serviciu ca Wandeweghe – să zicem. Sau ca surorile Williams. Însă am un plasament foarte bun și e greu de citit. De multe ori, cumva, serviciul îl poți citi. Din ce am înțeles, la mine e greu de citit. Am un plasament bun și atunci când servesc bine, chiar e o armă”,
Raluca Olaru

Nu în ultimul rând, Raluca, cea care afirma de mult că a acceptat că dublul este proba ei, explică de ce șansele de a reveni la simplu sunt foarte mici: „ar însemna să renunț la tot ceea ce am construit la dublu. La fel, aș avea nevoie de o investi’ie foarte mare, financiară. Și ar trebui să o iau de la zero, din nou. Am trecut prin destul de multe, simt că am crescut la dublu și am depășit niște etape. Acum sunt undeva mai bine. Simt că pot mai bine și atunci vreau să urmăresc calea aceasta„