GALERIE FOTO** EA e noua speranță a tenisului românesc: Raluca, păpușa campioană!

Început în urmă cu doi ani, „Pariul ProSport” vă propune azi un
nou nume. În vârstă de 17 ani, Raluca Platon e situată pe 740 WTA
și pe 344 ITF și de curând a devenit campioană națională Under
18.
Finalul unui antrenament din București, într-o dimineață întunecată
de iulie, ne-o aduce într-o ipostază clișeu. Cu un termobag de 10
kg aruncat pe spate și o găleată cu 80 de mingi folosite în timpul
ședinței asidue. Doar o bucățică din frumusețea calvarului pe care
un copil îl trăiește într-o carieră, iar sacrificiile Ralucăi și
ale părinților săi vă pot fi un soi de ghid-rezumat dacă mâine
vreți să vă dați copilul la tenis.

A
rezistat tentației „joaca”

Ralu a prins firul ghemului la cinci ani și nouă luni, pe când se
plimba în Parcul Tineretului cu părinții săi, și l-a desfășurat
într-o joacă mai întâi la clubul TC Livone sub îndrumarea Angelei
Gutin si apoi a lui Valentin
Mitrea. Treptat însă, ritmul orelor de antrenament a fost
suplimentat și pe la 8 ani, ședințele se desfășurau zilnic, iar
școala rămânea deja în trena noii îndeletniciri. Dar nu doar orele
din generală predau în parallel șefia în topul preferințelor
puștoaicei, ci și orele de joacă, devenite… minute. Raluca trăgea
doar cu coada ochiului pe fereastră, tentată de strigătul „hai,
ieși și tu afară!”, dar glasul înțelept și poruncitor al părinților
Maria și Robert îi detonau atenția. „Uite, ei stau afară și tu
muncești acum, poate ei când vor munci, tu vei sta și te vei
relaxa. Răspunsul micuței era silabisit doar în gând: „Mai bine
stau și muncesc acum, când sunt mică, și-mi fac un rost în viață,
decât să lucrez în fabrică 10 ore când voi avea poate și
copii”.

O automotivație ca o sursă de iluminare ce avea să-i călăuzească
în timp pașii. Și până și estetica din camera Ralucăi suferea
modificări, păpușile de pe dulap grăbindu-se discret să lase loc
unui afiș imens inscripționat cu litere pe care le-ar fi putut zări
chiar și Stevie Wonder: „Adevărata înfrângere e reununțarea la
vise!”. Așa începea să se contureze visul puștoaicei, pe la 11 ani,
luată sub aripa protectoare a tehnicianului Codrin Ilie, actualul
său antrenor, așa începeau mama și tatăl său să scoată din buzunar
banii necesari pregătirii. „Nu suntem bogați, dar i-am asigurat
mereu de toate Ralucăi. A renunțat la copilărie, distracție mai
puțin, cluburi nu, dar sportul a ferit-o de anturajele dubioase”,
soarbe Robert, tatăl jucătoarei, din partea plină a
paharului.

Se trezea
la 5:00

Ce-i drept, timpul liber al Ralucăi dispărea total spre 14 ani,
atunci când curajul juvenil și spiritul de aventură o orientau spre
mirajul meciurilor de senioare. Nici nu anticipa ce o așteaptă. Se
trezea la o oră, când nici tramvaiele nu ieșeau încă pe șine,
pentru că la 7 antrenamentul era bătut în cuie, primul, întrucât
ziua era și încă este structurată în două sau trei ședințe care pot
însuma și șapte ore! Iar de pe lista meniului preferat se ștergeau
rapid produsele celebrului restaurant care începe cu M și se
termină în s. „Alimentația trebuie să fie ponderată, nu după
ureche, ar fi vrut și ea să mănânce de la… dar acum primează puiul,
vita, peștele și salatele”, ne dezvăluie părintele, care o aduce la
antrenamentele de la Tenis Club București, baza lui Dinu Pescariu,
omul care o susține alături de Mugur Filipescu. Așa s-a ajuns ca
Raluca să fie mai mereu între primele patru jucătoare ale României
la diferitele categorii de vârstă, iar anul acesta a jubilat din
postura de campioană. „Acum, când am câștigat titlul, mi-am luat o
piatră de pe inimă și voi fi mai relaxată”. Ce mai contează că
adolescenta nu a mai mers de la grădiniță într-o vacanță cu
părinții, că nu mai poate ajunge la orele de la Liceul „Mircea
Eliade” (e în clasa XI-a), unde și așa clasa e populată cu cel mult
șapte elevi sau că nu are timp nici să mai stea pe calculator. Ea
și-a ales calea, iar timpul va decide.

Visez să
ajung până la sfârșitul lui 2010 în Top 500 WTA. Dar în viitor tind
la prima sută a ierarhiei feminine
profesioniste

Jungla
din spatele sportului alb

Prin vocea Ralucăi Platon, ProSport a pătruns în labirintul
încurcat al sportului alb, iar drumul spre marea performanță ne
dezvăluie baraje la tot la pasul.

De ordin psihic (conflicte interioare, presiunea junglei din
tribune), fizic (căderi de calciu și prăbușiri pe zgură) sau
financiar (eforturile părinților, recompensele). Totul într-un
cadru apăsător, din care scapă cine poate! Adică cine însumează un
amalgam de trăsături: tărie de caracter, talent, forță de
automotivare, rezistență, capacitatea de a depăși eșecurile. Pe
unde pășește Raluca acum, probabil au călcat și actualele vedete
ale tenisului românesc, iar întâmplările de viață povestite vă vor
ajuta să simțiți mai bine atmosfera în cazul în care fiica vă va
ruga să-i cumpărați o rachetă.

PE CÂT DE MIC, PE ATÂT DE MARE
„M-am chinuit foarte mult să câștig primul punct WTA, cam zece
luni! Treceam trei-patru tururi de calificări și, când ajungeam în
runda inaugurală, pierdeam fie la o favorită, fie la o jucătoare
mai mare ca vârstă. Când, în sfârșit, l-am câștigat, am simțit o
eliberare. Se spune că strângi „ca-n tenis, punct cu punct”… Așa
adun și eu câte trei, câte două, câte unul…”

INEVITABILELE
DEPRESII
„Când cedez o dispută, poate, spre exemplu, după ce am avut minge
de meci, parcă se termină totul. Am momente când aș vrea să mă las
și nu știu ce să fac… Dar îmi amintesc de ce m-am apucat și trece
mai ușor supărarea…”

BARBIE
GIRL ȘI PUȘCULIȚA
„Aveam 9 ani când am luat primii bani și țin minte că mi-am
cumpărat o păpușă Barbie. Câștigasem 400.000 de lei vechi și mama a
mai completat până la un milion. Acum, din câștiguri, jumătate îi
pun de-o parte și cu ceilalți îmi mai iau un ceas, o geantă,
haine… Acum strâng, pentru că la 18 ani aș vrea să-mi iau singură
mașină”.

PUNE-ȚI
POFTA-N CUI!
„Sunt foarte pofticioasă și, deși aș mânca produse de la fast-food,
încerc să le evit. Am avut probleme la rinichi și ficat și nu prea
mai am voie să beau băuturi răcoritoare carbogazoase. Era un drog
pentru mine și mi-a fost greu să mă las…”

ENERGIE –
LOZ ÎN PLIC
„În timpul partidelor mai mănânc batoane energizante, iau Supradyn,
calciu și magneziu, pentru că în urmă cu o lună am avut o cădere
mare de calciu la un turneu de la Iași, din cauza schimbărilor
bruște de temperatură. Am văzut negru în fața ochilor și am căzut
pe teren. Eram conștientă, m-a luat echipa medicală de‑acolo și
le-am spus să-mi facă o injecție pentru a se asimila mai repede.
Dar n-am mai făcut-o, pentru că ar fi trebuit să abandonez,
întrucât nu permite regulamentul. Așa că am terminat meciul cu
pliculețe de magneziu”.

TERTIPURI
CU VEZICA
„Când organizarea e foarte bună, arbitrii vin cu noi peste tot,
chiar și când plecăm la vestiare. Unele fete însă, dacă pierd un
set, se duc la toaletă, deși poate nu au nevoie, dar fac asta
pentru a o scoate pe adversară din mână”.

PRIETENIA
DE FAȚADĂ‚
„Prietenia între fete la tenis niciodată nu va exista. Suntem amice
doar până când trecem de părțile diferite ale fileului, bine, nu e
și cazul meu, pentru că n-am purtat niciodată pică nimănui. Dar
fetele au în ele o răutate, care se manifestă prin priviri,
replici, bârfe, și nu e cazul doar la fetele din România, ci de
peste tot. E valabil și la junioare, și la senioare”.

CUM SĂ‚ NU
TE ENERVEZI CA HĂ‚NE!?
„În România, de multe ori susținătorii adversarei obișnuiesc să
pună presiune pe tine. Mi s-a întâmplat în timpul meciurilor să mă
«înțepe» când schimbam terenul. „Hai că ești slabă, hai că o poți
bate pe asta!”, se aude de multe ori.

SHUT UP
AND…
„Acum trei luni, în timpul unei partide, mă enervaseră și
adversarele, și cei din tribune, și colega mea de la dublu. Eram
obosită, pentru că jucasem deja două meciuri în acea zi. I-am spus
colegei să tacă, pentru că voi găsi eu ac de cojocul lor. M-am
ocupat de ele și le-am bătut”.

IUBIT? O
GRIJĂ‚-N PLUS!
„N-am prieten și nu cred că aș avea timp. Acum ar fi o problemă să
am alte griji și nu simt nevoia. Poate în viitor”.