Gilles Simon, magicianul cu mingea de celuloid. Triplul campion a jucat tenis de masă la BRD Năstase-Țiriac Trophy

Francezul Gilles Simon (27 de ani), triplu câștigător de la BRD Năstase-Țiriac Trophy, a oferit o scurtă demonstrație de îndemânare la masa de tenis. Degajat și zâmbitor, Simon a lovit temperat mingea de celuloid, pentru ca schimburile să dureze cât mai mult. A cules și mingile căzute pe jos, „în public”. Adversar i-a fost Alex, unul dintre voluntarii veterani ai turneului BRD Năstase-Țiriac Trophy.

Adi Does. Gilles does. Simon este unul dintre jucătorii importanți ai circuitului ATP care au contract cu concernul Adidas

Gilles, „one man-show”

Gilles Simon a atras ca un magnet spectatorii veniți la Arenele BNR către zona comercială și standul Corona. Punctual ca la fiecare întâlnire cu fanii de pănă acum, francezul și-a făcut loc cu greu printre curioși. A venit înarmat cu răbdare, cu un bagaj plin de lovituri înalte, care au mutat privirea oamenilor spre cer. Însă pentru demonstrația sa, Gilles a avut nevoie de un partener și, asemeni unui magician care uneori cere ajutorul unui necunoscut din sală, a „lucrat” alături de unul dintre voluntarii turneului. La finalul partidei Simon a mers liniștit către o altă mulțime de oameni, așteptând autografe și poze de la un fost participant la Turneului Campionilor, al celor mai buni opt jucători din lume.

Un voluntar-veteran

Pentru Alex partida de tenis de masă împotriva lui Gilles Simon a fost cel mai frumos moment de la BRD Năstase-Țiriac Trophy.  Și nu au fost puține. A fost în echipa turneului din 2010, de la introducerea programului de voluntariat. Aceasta este a cincea ediție la care participă, fiind usher (stă la una dintre intrări) pe Terenul Central, de fiecare dată. A jucat zece minute împotriva campionului francez, cedând la final locul unui copil din spatele său. A încheiat ziua cu o stare de bine generată de un moment unic și cu un vagon de energie transmis de un mare campion. Un campion generos. Cu spectatorii, cu fanii, cu sportul…

Articol scris de Cezara Paraschiv

Foto: Cezara Paraschiv