Încercarea de a-l descoase și descoperi pe Victor Hănescu, singurul tenisman român la Jocurile Olimpice, îți induce senzația unui liliputan față în față cu Gulliver. Și nu e doar înălțimea, de 1,98 m. În Alpii austrieci, la 15 minute de mers cu mașina de la Kitzbuhel, sătucul Kirchberg. „Soarele” ne iese în cale. Așa se cheamă hotelul ce îl găzduiește pe român. Nume predestinat, după performanțele ce pe mulți i-au lăsat mască: titlu la Gstaad, semifinale la Kitzbuhel. Cu mersul hotărât, dar relaxat, Victor ne șterge de pe retină imaginea inițială. Serios, introvertit poate, dar odată ce-l cunoști mai bine, prietenos din cale-afară. Ardem de nerăbdare să aflăm secretele primului român campion în ATP de după „Era Pavel“. „Nu există niciunul. E simplu: munca zilnică, iar la un moment dat e imposibil să nu fii răsplătit”. Superstițiile? Una singură! „Calc numai cu dreptul când ies pe ușa camerei de la hotel”.
În pat la ora 23:00 punct
Din cum își înșiră tabieturile, traducem meticulozitate. Ia micul- dejun întotdeauna la aceeași oră și odată ajuns la baza sportivă, iese pentru un antrenament de 30 de minute, de acomodare. E la vestiar. Niciodată masaj înainte de joc. Până la meci ascultă muzică. „Stiluri diferite, în funcție de starea sufletească”. Gata. Intră pe teren. „Primul tur e cel mai important. Când înving, încrederea se ridică la pătrat”. Final. Refacerea înseamnă și o masă, cât mai apropiată în timp de sfârșitul jocului. Dar deloc copioasă. Și după? Mai rămâne vreodată loc de distracție? „Cel mult o plimbare scurtă sau o cină în oraș”. Viața extrasportivă e o noțiune ce nu încape în vocabularul lui Hăne. Cu gândul la disciplină și profesionalism, parcă mi-l amintesc la Osaka, când, devenit erou în finalul de infarct cu Japonia, a fost singurul ce a ratat de bunăvoie petrecerea de după. „Niciodată nu mă culc mai târziu de ora 23:00”. Spunea atunci, o spune și acum. Da, Victor trăiește în lumea lui. Zâmbesc când îl văd iar, ca în Japonia, admirând peștii din lac, precum un copil zburdalnic. Da, lumea lui, dar o lume frumoasă! O lume pe care o privește de sus, însă numai la propriu. Înapoi în Asia, la Beijing, între români, mai înalt ca el nu va fi nimeni.
2 trofee în două săptămâni a cucerit Hănescu. Ieri, în finala de dublu de la Kitzbuhel, alături de americanul James Cerretani, 6-3, 7-5, cu Lukas Arnold (Arg)/ Olivier Rocchus (Bel)
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER