Horia Tecău a revenit în România mulțumit, chiar dacă a ratat primul titlu de Grand Slam:** „Turneul meu de vis”

Horia Tecău și Robert Lindstedt au pierdut a doua finală
consecutivă la Wimbledon, frații Mike și Bob Bryan „suflându-le”
sâmbătă titlul la capătul unui meci jucat de ei aproape perfect,
scor 6-3, 6-4, 7-6. În ciuda înfrângerii, românul susține că a avut
două săptămâni incredibile pe iarba londoneză, iar cu punctele
apărate din 2010 ajunge de azi pe locul 11 mondial.

Felicitări, Horia, pentru parcursul de la Wimbledon. În
care finală ai ajuns mai greu, acum sau în cea de anul
trecut?
În 2010, prezența noastră în finală a fost o surpriză. Acum, a
trebuit să muncim din greu pentru a ajunge în ultimul act. Am avut
de jucat în fiecare zi după ce meciurile s-au decalat din cauza
ploilor, dar și o mică presiune asupra noastră, întrucât am avut
multe puncte de apărat. Iar dacă le-am fi pierdut, puteam să picăm
10-15 locuri în ATP.

Care ar fi concluziile finalei jucate împotriva fraților
Bryan?
Să joci a doua finală de Grand Slam la Wimbledon la 26 de ani este
ceva de vis. Am întâlnit probabil cea mai bună echipă din istorie.
Din păcate, am avut un început mai slab, iar frații Byan nu te
iartă niciodată. Dacă apucă să ia avantajul, greu pot fi opriți, să
revii, doar să speri că ajungi în tie-break, acolo sunt mai
vulnerabili.

Ai părut sigur pe parcursul turneului, dar în finală parcă
ai fost mai timid. Au fost emoțiile prea mari?
Eu nu mi-am pierdut o dată serviciul până în finală, dar tocmai
acum am făcut duble greșeli și l-am cedat de două ori. E clar că
începutul nu m-a ajutat, iar apoi mi-a fost foarte greu să-mi
revin.

„Ne-am
consolidat ca echipă”

Ce v-ați spus tu și Robert după finală?
Că am avut două săptămâni incredibile și ne-am consolidat ca
echipă. Am câștigat meciuri dificile care ne-au dat încredere și am
ajuns într-o poziție mult mai bună decât în 2010. Am fost puțin
dezamăgiți că am pierdut a doua finală. Știm că se ajunge foarte
greu aici, dar per total ne-am spus să luăm doar lucrurile
bune.

Cu ce amintiri rămâi după acest turneu?
Fiecare meci câștigat a fost o adevărată luptă, am avut jocuri
dificile în tururile doi-trei. Apoi, atmosfera a fost incredibilă,
mai ales la finală. Am fost surprins să constat că am avut mulți
susținători români în tribune. Cel mai important este că rămân pe o
poziție bună în ATP după
Wimbledon.

Ce urmează pentru tine?
Doar trei zile de vacanță, apoi îmi reiau antrenamentele, iar
sâmbătă plec la Bastaad, unde avem de apărat victoria din 2010.
Avem o oportunitate foarte bună să mai urcăm individual în
clasamente, în condițiile în care mai avem de apărat doar turul III
la US Open și punctele de la New Haven. Avem șanse să mergem la
Turneul Campionilor.