Victoria lui Benneteau și renașterea unei echipe. ANALIZĂ: ce ne arată, din nou, Franța, prin victoria în fața A(sh-)ustraliei, după cuțitul înfipt în inima României, la Rouen

Franța a câștigat ultima ediție Fed Cup înainte de schimbarea sistemului competițional și introducerea turneului final din 2020. Este victoria lui Julien Benneteau, 37 ani, în primul rând. Un 3-2 în Australia, la Perth, care pune cuțitul în rană unei națiuni care spera mai aprins decât oricând, după calvarul a opt finale pierdute în ultimii 64 de ani, fără vreo cupă.

Australia a trăit drama noastră, a românilor. În aprilie, în Kindarena din Rouen, România a visat și ea cum nu mai visase. România o avusese pe Simona Halep, decisă să arunce totul în luptă pentru Fed Cup, mai apăsat decât pentru orice Grand Slam din acest an. Hârtia, cu calculele ei, punea un avantaj în dreptul româncelor. La aproape cinci luni distanță, Australia s-a bazat pe Ashleigh Barty. Jucătoarea care a strălucit în finalul de sezon, reușind să tranșeze fără vreo emoție lupta pentru numărul unu la final de an și care apoi a pus mâna pe cel mai mare cec din istoria tenisului, la Turneul Campioanelor.

Pe teren propriu, la Perth, Australia a fost favorită a finalei, incontestabil. Pentru că în Barty, aveau nu doar cea mai bună jucătoare de simplu a lumii, cea mai în formă jucătoare, ci și un om de dublu excelent, campioană a US Open-ului din 2018. Un motor care nu ratase vreo victorie în ultimele zece meciuri în Fed Cup. Așa cum însă Sam Stosur a acuzat permanent presiunea la Australian Open, reușind doar două prezențe în optimi, cu mult sub bilanțul său de la Roland Garros sau US Open, în condiții de joc ce o avantajau, Barty a clipit în fața unei echipe care, abia în 2019, și-a readunat puterile.

De ce este victoria lui Benneteau?

Franța a triumfat. Cu scor identic în semifinale și finală. 3-2. Diferența, făcută la dublu. Un dublu de care Franța a fost privată începând cu 2016, când, după o finală Fed Cup cedată, devastator, în fața Cehiei (n.r. – tot în deplasare, sîc!), Kristina Mladenovic și Caroline Garcia au scos săbiile din teacă una împotriva celeilalte, în loc să le îndrepte împotriva rivalelor.

Campioane la Roland Garros în 2016, colege de generație, Mladenovic și Garcia au început să își arunce cuvinte grele. Și-au disputat șefia în echipa de Fed Cup, și-au cerut loialitatea căpitanului-nejucător. Dacă Mladenovic a continuat să joace dublu constant, luptând pentru Grand Slam-uri și obținând două victorii doar în ultimele două sezoane, alături de Timea Babos, Garcia a ascultat de vorbele părintelui său, hotărând să mizeze totul pe simplu.

Mladenovic s-a simțit trădată.

N-o să spun că n-am să mai joc pentru echipa de Fed Cup în cazul în care va fi selecționată, dar nici n-am de gând să mă rog de ea, să-i spun ‘te rog, hai vino să joci alături de noi’. Am și eu mândria mea!

 

Am fost foarte supărată. Federația din Franța a ajutat-o la fel de mult ca și pe mine. Suntem atât de norocoase că avem un Grand Slam, care ne facilitează drumul spre elita tenisului. Asta nu se întâmplă în țări precum Spania, România sau Cehia. Să-ți reprezinți țara ar trebui să fie o mândrie. Dacă nu, măcar să arăți apreciere… Pot înțelege că nu a mai vrut să joace cu mine, dar mi se pare inacceptabil cum a făcut-o. E lipsită de respect, nu credeam că-mi poate face una ca asta. Nici măcar nu a avut curajul să-mi spună în față, mi-a trimis un mesaj.
Kristina Mladenovic, în 2017

Mladenovic a acuzat-o pe Garcia că nu își asumă deciziile și că este o marionetă în mâinile tatălui. Subtil, i-a aruncat săgeți legate de emancipare, nivel de educație și de cultură.

De acolo, Mladenovic și Garcia nu și-au mai vorbit. S-au evitat. Flăcările războiului au devenit mai puțin evidente, izbucnirile și acuzele în văzul lumii s-au temperat. Însă Franța a continuat fără a le avea coechipiere.

Julien Benneteau a fost omul a cărui numire a surprins atât de mult la final de 2018, el fiind preferat pentru Fed Cup, în loc de Cupa Davis, acolo unde, inițial, a fost direcționată Amelie Mauresmo. Însă el a fost omul care a convins-o pe Garcia, în spatele ușilor închise, să revină în echipă.

Rachetă numărul unu a Franței la început de an, în fața unei Mladenovic ieșite din formă, Garcia s-a reintegrat cu victorii. Cu Belgia, ea a deschis și a închis partida, având-o locotenent pe Cornet.

Cu România și Franța însă, Garcia a suferit la simplu și și-a demonstrat valoarea colaborând perfect la dublu cu Mladenovic. Fără că cele două să se antreneze, sau să își vorbească mai mult decât strictul necesar de-a lungul weekendului. Însă la fileu, dialogul celor două a fost perfect. Fără așteptări aiuritoare adunate pe umeri, cele două au învins de două ori la rând câte o „one-star-team” extrem de puternică.

Este demonstrația supremă că cel mai mare adversar în Fed Cup sunt certurile interne. Disputele de influență. Nu adversarele de peste fileu.

Având numărul unu mai proeminent, atât România, cât și Australia au eșuat. Dramatic. În fața unei echipe a Franței care le-a convins din nou pe Mladenovic și Garcia să lase totul deoparte și să joace. Just play.